Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dan-mihutDM
dan mihuț
@dan-mihut
Poezie

să ne întâlnim pe un teren de golf

sau pe mare

2 min lectură·
Mediu
exersez umilința de câțiva ani, pentru tine apar dintr-o
grădină cu ceață și nu privesc fața sau ochii decât când sunt sigur
că există o densitate a imaginii, a înfățișării tale. trecerea la emoții
involuntare și covorul de iarbă îmi dau o siguranță
naivă într-o curgere stridentă spre limita percepției corporale. punga alburie
în care îmi închipui că ne întâlnim mă lasă
să fixez genunchii în pământ și să văd ce se întâmplă dincolo de ceață
avem nevoie de spații izolate, de stepe sudate pe etaje în utilitarismul din mine
câmpiile sunt terenuri de golf suspendate
solitudinea aduce șoapte, icnete de la cel ce lovește mingea albă
deasupra sau dedesubtul meu
înțeleg umilința cum înțeleg aceste lovituri rotunde. gol, respir sub
tirul grăbit, cuvinte, solzi, fragmentele de oase înfipte în piele
tăiem animalul singurătății. a crescut prea mare și ne e foame
(e o formă de retragere, starea unei conștiințe puse față în față
cu un spațiu agresiv, indefinit. aș fi vrut să fiu versatil, să ghicesc
reacțiile, rostul îmbrățișării ca un stetoscop
atârnat după gât cu o ventuză conectată la ceafă)
forma îmbrăcată a corpului o simt
ca pe o întâmplare irațională, nu știu de ce modulațiile
creează un spațiu de rezonanță prea mare. azi
ne-ar fi trebuit cuvinte simple. retragerea e o frică de amplitudine
degetele în urechi, ochii cârpiți strâns și gura la fel
respirația în mine, o hulă care poartă jgheabul inutil
al ambarcațiunii
poate, pe undeva, o voce strigând
ahab, cei fericiți privesc dragostea ca pe o umilință nesfârșită
035521
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
254
Citire
2 min
Versuri
27
Actualizat

Cum sa citezi

dan mihuț. “să ne întâlnim pe un teren de golf.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/237958/sa-ne-intalnim-pe-un-teren-de-golf

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
lasă_să, solitidinea

faină definire a retragerii, o voi reține:
\"e o formă de retragere, starea unei conștiințe puse fața în față
cu un spațiu agresiv, indefinit.\"

\"retragerea e o frică de amplitudine
degetele în urechi, ochii cârpiți strâns și gura la fel
respirația în mine\"

subiectivă sunt când apreciez aceste definiții poetice, fiindcă regăsesc propriul meu fel de a mă retrage când celălalt este retractil precum melcul în cochilie. și nu frica sau agresivul nedefinit, ci absurdul sau imposibilul îmi provoacă retragerile. dar aici, în poezia ta, sfera de semnificație este bine delimitată, așa, precum loviturile rotunde.


f bun ultimul vers.
0
@raul-hulubanRH
Distincție acordată
Raul Huluban
Texte precum acesta atestă potențialul și valoarea intriseci ale tale. Primele trei strofe mustesc de idee, printr-un început cât se poate de bun venit ca un duș rece, au tot ce trebuie pentru a fi poezie, iar atenția cititorului este total reținută asupra lor. Acea strofă în paranteză merită cumva inversată sau reluată, slăbești din nuanțele și caracteristicile bine ascunse ale eului liric, în favoarea discursului, fapt primejdios în textul de față, aluneci voit într-o teoretizare (știu că sună prețios și cumva fals termenul), chiar des întâlnită în textele tale și o trăsătură constantă a lor - e de reținut reușita întoarcerii discursului, fiind singurul text care nu are de suferit de pe urma modificării, observabilă cumva trecerea înspre altă zonă decât cea care dă suflu poetic textului. Acel \"nu știu de ce drumul e atât de lung\" e o altă pată care denotă lipsa controlului textual de ansamblu iar ca idee nu câștigă teren prin analogie la setul ideilor anterioare, aproape impecabile gândite și exprimate, plus acea incertitudine care chiar nu te prinde sub nicio formă sau măsură. Am impresia că ai scris acest text în două reprize, or dacă mă înșel, cu atât mai bine. Merită uniformizat textul pentru fixarea în șuruburi a unui corp întreg.
0
@dan-mihutDM
dan mihuț
ela, da, e un text despre retrageri. mai ales despre umilință. indiferent de motive, modul în care se produc, poate chiar prin livituri rotunde, e fascinant.

raul, da, textul suferă o inserție acolo. am vrut să marchez un exercițiu de o luciditate amplificată, dar se poate să ai dreptate, bruschează \"desfășurarea\" anterioară a textului. mă voi gândi sub ce formă îl pot modifica. mă bucură finețea observației tale, mai ales întoarcerea de după inserție. e perfect adevărat, deturnarea se producea definitiv, distorsiona. desigur, e mult de discutat pe tema asta, cea a textelor hibrid sau a discrepanțelor pe care le dă limbajul poetic substanțial în care se produce intruziunea discursivă. din nou, la acel drum ai dreptate. nu, nu e scris în reprize, probabil paranteză poate da aceast efect.

vă mulțumesc pentru aprecieri și prezență!
0