Poezie
epitaf
(pentru un viitor necrolog)
1 min lectură·
Mediu
de când m-am rupt de la mijloc te rog întruna să mă duci
altundeva
să lași toate câte ai de făcut în seama celor care
dezavuați
resping realitatea banilor mărunți
grupurile de lipide îngrămădite sub bărbie și pe abdomen
doar pentru că sunt fleacuri și
pentru că tu ești un fel de dumnezeu
mă gândeam că dacă ai sta peste stradă în blocul vecin
câteva etaje mai jos
și-ai pune să ningă până la 10
aș face un tunel până la fereastra ta și-n zilele leneșe
de august
aș coborî prin el ca pe-o pârtie de bob
mi-l dai exemplu pe cristopher reeve cum așteaptă cuminte
suge din pai și privește în blocul vecin
fără să ceară nimic
doar dă din buton și se mișcă încet încolo și-ncoace
dar reeve a murit exact când era și el un fel de dumnezeu
ca tine
când ajungem într-o fundătură dăm vina pe oricine
bem ce-a mai rămas în pahare
numărăm mărunțișul din buzunare ca să-l aruncăm peste cap
și privim calmi cotoiul ăsta care ne urmărește
ca-n genericul de la gala desenelor animate de pe vremea
lui ceașcă
așa că-mi voi lega o batistă la ochi să nu văd
unde mă duci
001828
0