Poezie
golem
1 min lectură·
Mediu
în nebunia căutărilor a rămas doar piciorul prin care
valuri de zâmbete plutesc
la fiecare tăietură calcarul creierului se depune pe lucrurile
umede lăsate în urmă
se văd
tranșeele din piele în care luptă oamenii
și oastea cerului până la genunchi
sub pleoapa din călcâiul tocit de fiecare
neînțelegere arată de străina mână sfumato
în doar două lumi
chipul hidos e reclădit în altă parte
coșmarul giocondei surâzând sub el
dumnezeiește
e singurul semn că toate trupurile sunt furate
din ură se vede curgerea aparentă
și numele pietrificate
piciorul calcă prin tine când visezi cum te strângi
și te întinzi sub crengi carnale
în brațele unui eden iluzoriu
roiul nebunilor-muscă muncește în lumina ridicată în mâini
palmele cad peste dealurile de carne în care se sapă
peștera mamă cu chip adus din ultima păstaie a memoriei
nașterea orelor centrifuge aruncă pe marginile piramidei
nimfe de marmură deja învelite-n lințoliu pus ca un văl
pe creștetul nostru
miresele pasului pierdut
un singur pas
de la aleph apoi prin placentă către șarpe
s-a zidit plecarea
hubris oglindind chipuri fără menirea purtărilor
pe căi de pământ și spre cântul care dezleagă
cuvintele de lume
033079
0
FH