Poezie
seară în legenda trupului
2 min lectură·
Mediu
era tot o zi ca asta cand tu taci impreună cu drumul
către fastul ierburilor lungi de sfârșit de zi
îmi luai în fiecare mână o pată de pe piele si-o așezai
pe lângă izvoarele cioplite în marginea
fiecărei epuizări vegetale
cu trei muguri lângă tâmpla îngustă cu trei topoare
despicând pasul care duce după el
oastea trupului
mă rugai să las aici un semn să înfig
în această ură ceva tare precum așchia banală
a cuvintelor care te explică
să iau o bucată din mine și s-o întind spre vântul
care adie din pulpa crudă
a unei fetițe de mesteacăn
urcată până-n ochiul capricioaselor prigorii
în fuga lor prin batista fără culoare a asfințitului
era tot o zi precum asta când viforul se adună
rupe ramuri carnale de amestecat cu saliva melcilor
pe zidul înalt al trupului tău
acolo sapi vulgar semnul oniric
cu trup separat
apoi ridici privirea până izbești muntele verde
al ochiului meu polifemic
din spatele pădurilor cu care tu crezi
că te întrepătrunzi
dar eu plecasem fără mijlocul rămas
în cercul semnului tău identic
adunam de pe jos precum corpul întors
mâini ale atât de crudului revers al lemnului ars
e o clipă calmă căzând pe vena moartă
a nepătrunselor caiere pe care le purtăm
până spre singura buză ce mai apucă să soarbă
lichidul acestui sfârșit molcoma sa împietrire
053.272
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan mihuț
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 225
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
dan mihuț. “seară în legenda trupului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/194090/seara-in-legenda-trupuluiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NK imi place cum suna \"era tot o zi ca asta cand taci impreuna cu drumul\", aproape ca ma pregateam sa suavisez dimpreuna cu textul, sa ma epuizez exclusiv vegetalmente, ca sa spun asa, cu trei ceva infipte in tampla, dar nu letal...numai ca n-am avut bafta asta, iar n-am avut-o, si a trebuit sa -mi zdruncin propriile sinapse ca la motocros prin padure, pocnita de crengi , de vifore, de id-uri partiale, de franjuri din propria-ti anatomie poetica si de tot soiul de simboluri care mishuna hoteste, ca jivinele de prada ,noaptea
nu mi-e clar de ce-ai albit batista aia tocmai la asfintit, ca doar nu e naframa-n varf de bat si de ce e nevoie de toate coniferele patriei ca sa se izbeasca (ea) de un ochi verde (al tau), daca tot incheiase un protocol de neagresiune cu tine, cu ura si cu mestecanita, in care se dedublase dupa trei tumbe prin poiana
nu mi-e clar de ce-ai albit batista aia tocmai la asfintit, ca doar nu e naframa-n varf de bat si de ce e nevoie de toate coniferele patriei ca sa se izbeasca (ea) de un ochi verde (al tau), daca tot incheiase un protocol de neagresiune cu tine, cu ura si cu mestecanita, in care se dedublase dupa trei tumbe prin poiana
0
DMnoemi,
eu cred că ți-am făcut un bine, te-am scăpat de naduful acestor zile caniculare. batista e albă de la scrobeală. tocmai la asfințit pentru că seara zboară prigoriile în salturi. pădurea e de foioase. carpeni și fagi. și jugastru. doar un mesteacăn. fără protocol semnat cu ocolul silvic. mulțumesc pentru semn. ești tare consecventă.
eu cred că ți-am făcut un bine, te-am scăpat de naduful acestor zile caniculare. batista e albă de la scrobeală. tocmai la asfințit pentru că seara zboară prigoriile în salturi. pădurea e de foioase. carpeni și fagi. și jugastru. doar un mesteacăn. fără protocol semnat cu ocolul silvic. mulțumesc pentru semn. ești tare consecventă.
0
NKacum imi este clar, era de la prigorii, nu de la mine...:)
\"molcoma impietrire\" suna suficient de bine ca s-o iei in calcul pentru ideea /prigoria unui posibil viitor poem
iar consecventa sunt doar cu propria-mi inconsecventa si cu motanul meu
\"molcoma impietrire\" suna suficient de bine ca s-o iei in calcul pentru ideea /prigoria unui posibil viitor poem
iar consecventa sunt doar cu propria-mi inconsecventa si cu motanul meu
0
către fastul ierburilor lungi de sfârșit de zi
îmi luai în fiecare mână o pată de pe piele si-o așezai
pe lângă izvoarele cioplite în marginea
fiecărei epuizări vegetale
cu trei muguri lângă tâmpla îngustă cu trei topoare
despicând pasul care duce după el
oastea trupului
mă întreb uneori cum poți să manevrezi cuvintele de așa manieră încât să dea naștere unor desfășurări de imagini atât de puternice. poate prea încărcate, dar cu siguranță lucrate și solide la nivel simbolic, poemele tale âmi induc o stare vecină cu pătrunderea într-un spațiu oniric aparte.
Felicitări pentru încă o poezie reușită!