Poezie
(grifon)
obsesia rațională
1 min lectură·
Mediu
înspre ziduri cu dinții trecuți prin clocotul celui care mușcă
celui care zace la capătul mușcăturii
ca o pasăre liberă de orice cusătură în aer
ținută cu ghearele în fulgerul candid
care crește niturile fiecărui por până nu mai există evadare
ci doar o întâlnire în mijloc
în miezul familiei de pâine
dacă tot acest cătun ar fi descris ca o turmă
de soldați care au hămesit în roaderea falangelor
tot renunțând la arme și la apa care le limpezește
memoria
pene gheare coada dinții
zvâcnirea istorică a crizei
în cătunul acesta se află ultima parte a pasului
cu un erou de sidef atârnînd sub buza de sus
supt
până la vascularizarea firelor de păr
până la înțelesul grămezii de nisip
de la baza acestor ziduri lângă care aștepți
și unde mergi
se află obsesia îmbrăcată în zale negre
plumb cu un chip neted și fix numărând șirurile
de morți care plutesc pe râul pieptul tău descris în raiuri egale
bătrânei de aur netezesc muchiile tăioase
și fac găuri în ziduri
043768
0
nu știu ce fel de vis mi-ar crea acest poem, dar dacă mi-l construiește, o voi spune. deocamdată las cititorilor plăcerea lecturii.
Ela