Poezie
bicicletă și perpetuum mobile
2 min lectură·
Mediu
dintr-o dată ai tras cu mulineta
ce mai e și asta
monologul tău se cade a fi trecut cu vederea
se văd doar malurile lacului
și în deșeurile din mâl
reiterată prostia asta de bicicletă
cu pedale nu e decât visul de-alaltăieri
când ai descoperit un perpetuum mobile în frigider
lângă mâncarea pisicii
și întrebarea fără menajamente a vecinului
vecine de ce ai scos bicicleta din lac cu farurile aprinse
dar tu nu descoperi nimic de obicei
doar de data asta ai pescuit un miracol
era de la ape a spus și ăla de la primărie
dom’le pește nu e iaht nu e o fi de la viscolul de iarna trecută
ăsta e norocul mata ia-o acasă
fugi d-aci dom’le eu n-am câștigat nimic niciodată
are și farul aprins mă chinui de două ore
să-l sting și nu vrea
pășeau cauciucurile pe aleea parcului
pisica pe ghidon torcând ca un perpetuum mobile
vecinul zidane ăsta e belea ai văzut dom’le
cum stătea robiertu carloș cu mâinele pe cohones
s-a dus coloratu’ ăla ca fulgeru’
și tu cărai deșeul ăla acasă apoi toată noaptea
cu farul în geamul de la dormitor
și pisica scuipând la fiarele ei un pic strâmbe
ai adormit cu greu o duc mâine și-o arunc înapoi
dă-o dreacu
053540
0
ce rost are sa te chinui sa o duci inapoi, nu stiu. las-o cu farul in geam. astfel, ai si tu o lanterna mai mare si mai complicata, a carei lumina se vede de dincolo de lac.
daca are si claxon, ai si muzica. te poti chiar muta in ea, cu tot cu pisica. n-o schimba decat pe un cadillac cu bar, frigider si albinoni.
tare ce-mi place poemul. my favorite. am zis.