voi fi luceafărul de seară

Pare inrudita cu un descantec si ritmul ma trimite cu gandul la unele versuri de Ion Barbu. Este o privire spre radacini si spre elemente, cu un iz de poveste cantata. Drumul este unul cu dublu sens, inainte si inapoi, iar prezenta-absenta bunicilor e bine schitata. Vocabularul si nu doar el trimit parca spre Ion Pillat.

Ovidiu, dincolo de cei doi mari „Ioni“ ai literaturii noastre, rămâne dorul de bunici. Fără ei și fără tatăl meu și fiul lor, plecat de curând, cerul vieții mi s-a prăbușit pe umeri, prea greu să îl pot duce... Cu drag și cu mulțumiri, Ingada.

Intors ca tine din stravechi povesti
In borangic si-arnici, bunica blanda,
Lucefere de seara, ma primesti,
Sa vin si eu, steluta tremuranda ?

Dan, nu ți-ai dezmințit sensibilitatea îngemănată cu noblețea firii. Îți mulțumesc, prietene. Cu drag, Ingada.