Poezie

râs/somn în iubita cu pălărie

2 min lectură·6 iunie 2006

Mediu

am adormit iar când dorm se strică paturile de râs

sforăind până-n buricul somnului cu aorte

lungi și pălării de soare spre ceafă

tu râzi cu capul pe spate te prefaci

că arcurile acestea prinse în sfori

din bătrânescul tău pat în care nu faci dragoste

decât până la călcâie

sunt venele tale elicoidale prin care se vede carnea

iubitei rotind mereu limba ca un ceas

deasupra cadranului gurii tale

până când îi golești sânii în perne fluidul umple patul

și se scurge

pe picioarele înalte

colorând până pe coridoare clădirea

(șoaptele stăteau pe pielea valetului în semiîntuneric

valetul care zbura în jurul patului

ca un vultur hrănit din cutiile de alifii

flacoanele cu parfum turnate prin

epiderma acidă a coconului

de ce v-ați închis în burta acestui oraș)

(hohotul se confundă la ore mici cu somnul

cu patul și lemnul care doarme în el

atât omizile cât și păsările pe care le tai

între pleoape sunt aplecate către umbră

pigulind granulele de vis și învelindu-le

în păr și păstrare

pentru ființe care nu visează)

mă trezesc cu somnul mușcând din gât

întinderea de arcuri se deșiră spre tine

vreascurile și pânza valurilor

în lumina cruda a ochilor sub mușchii înțepeniți

de râs și de pălăriile tale

doar o clipă mai e din noi

înfiptă în masa spre care calci în alt somn

acoperit de clădiri unde se deschid ferestre diurne

002.117

dan mihuț. “râs/somn în iubita cu pălărie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/186909/ras-somn-in-iubita-cu-palarie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.