Poezie
salvia divinorum
(apocalipsă de cameră)
1 min lectură·
Mediu
din zid vine un animal de apă
printre noi
rezervoarele se sparg
vaginul se sparge, ne ține în brațe
pune stomacul de fier peste creieri
dar prietenii mei nu știu că lumea asta e o sorcovă
retezată în prima zi de iarnă din pădurea de pini
în care auzi ce se întâmplă, deschizi sternul și năvălește
un miros chimic până în vintre
mă ridic împreună cu voi și strig
limba mea întinsă pe limba voastră
un delfin alb, alb
furat de green peace din rezerva de stat a anarhiștilor
ei au făcut un cuib în noi
exact lângă coaie
ne strâng până se lipesc apele
acalmie
apoi ne așezăm, ne curbăm
isteria
salvia divinorum vine și înghite potopul
sonarul limbilor pipăie prin aer
milioane de papile, milioane de tentacule
așa ne putem împotrivi zidurilor
le frecăm până când devin sfinți slabi
care nu spun nimic
eunuci calzi
doar cărămizile din ei cad
fețele
patru călăreți mici
trec prăfuiți prin soarele din tavan
cârpele de sperietori
stau pe noi ca la gală
mai aproape de ape, mai aproape de apa din zid
034528
0
un cititor,
Vasile Munteanu