o zi de dizgrație pentru noi

Poezia este penetrantă, cu imagini frapante și șocante, iar corpul ei se spală în apa “în care spălăm gheare, alte corpuri străine” și se purifică în atmosfera sterilizată a gândirii poetice, ce creează un décor macabru prin care se mișcă un copil mutilat, în care “disperarea e un cub găurit în mijloc”, în timp ce dispariția ne toarnă “mai mult de un litru de sânge pe gât”.

Mintea ne minte, asfaltul ne salveaza de la scufundare. Trebuie sa construim cat mai mult ca sa para cat mai real, sa nu ne mai vedem moartea. Nu am mai vazut de mult atatea imagini in randuri.

răzvan, tiberiu,
bună trecere, voinicilor! apoi, așa ne prind pe noi literaturile apocaliptice în brațe și nu ne mai dau drumul, căci băieții mai deștepți, iată, au ajuns la alte concluzii. bunăoară...