Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

corp de luntre peste caron

apă de râu

2 min lectură·
Mediu
a înghițit apa toată cu mine în ea lăsând
o coadă din mine ca un trotuar ca o sirenă pe care se plimbă
zburătoare cu plete căzute
halou hublou
și nu știu care dragoste e mai mare decât aripa asta
de sub mine
decât apa care nu se mai termină în sărut
în vizuina închisă prin măruntaie
fără legănare pe mijlocul limbii zăcând întinsă
vai râul care ne schimbă culoarea ochilor și splina și ruta
psihopompă
căci dragostea când se aruncă cu trupul
între aceste atele
e posibil să cunoască ursita precum
sfârșitul copilăriei poate veni cu o pălărie de paie
pe vârful capului prea mare
nu putem vorbi de valuri sau de poduri
de parcă această meserie a barcagiilor se numește
trecere
vântul trecător de seară nu ar avea vâsle doar ciorchini
de ochi (insul acela mascat din merv, hakim)
o burtă de chit și câteva frunze de lasat prin praf
dar vede din toate parțile
martor
sărman
clarvoyant
(aici apare o ramă mare în care sunt așeazate toate lucrurile
pe un grătar deasupra apei din
batalionul disciplinar)
dar lichidul e al somnului doar o firavă pleoapă
desparte toate oasele și dă o viorie îmbrăcăminte și cânt
de parcă unsul scrisorilor cu limba și trimiterea lor
cât mai departe
ar fi avut un efect asupra salivei
iar azi sărbătorim toate amintirile care se otrăvesc
atât timp cât mai avem în aceste coji
umedul trupului
întoarce spatele și latră cât te ține înșiruirea coloanei
(beyond the realms of death)
e o farsă e un chef de familie sau o sindrofie
nu-mi dați atenție
doar trec apa și o beau
e doar o glumă mitologică e doar o moarte
053.650
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
278
Citire
2 min
Versuri
43
Actualizat

Cum sa citezi

dan mihuț. “corp de luntre peste caron.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/176924/corp-de-luntre-peste-caron

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@elena-tomaETElena Toma
sub clar de lună plină
urlând ca lupii în singurătate
simt pălăria largă pe capul de copil
și amintirea doare
chiar vreau să fug de ea
de valul mării ce mă cheamă
să-ți fiu, de azi, aproape
aproape prin cuvintele ce leagă
copilăriile rănite
când dragostea-și aruncă trupul
atelelor
ursite
0
@dorin-cozanDCdorin cozan
un poem pentru dragoste, unde ea trece prin tine si invers, unde nu e loc de comentarii. de aici,
atentia trebuie marita. in zare calca pe mare un trup cu iz de scoica. are sub limba o perla neagra
0
@dorin-cozanDCdorin cozan
+n
0
@ioana-barac-grigoreIGIoana Barac Grigore
de ce-mi place mie poemul asta, dan? poate pentru ca este doar o \"gluma\" despre moarte...? nu este nici o moarte aici. doar o inghitire la nivel sublim. bun.
0
@dan-mihutDMdan mihuț
elena,
nu știu ce cuvinte să-ți dau... mulțumesc de trecere și semn.

dorin,
cozan ăsta știe întotdeauna ce spune. are el un stil mai alegoric, dar acesta e farmecul. să așteptăm perla neagră. vei sta cu mine pe malul celălalt?! promit să tac! salve!

ioana,
cred că moarte nu e, doar un râs despre moarte e, doar o împăcare cu moartea printr-o farsă și o falsă călătorie. și o sfidare ascunsă în înghițire. sublimul e al tău, dar mulțumesc și pentru el.
0