Poezie

prin fereastra ca un scenariu

2 min lectură·8 aprilie 2006

Mediu

aveam fereastra rotundă cât unghia piciorului întins spre râu

precum pozele din albume din care dispar femei vechi

copca ta în trotuarul umed și restul corpului întins pe sub copaci

de singurătate

acolo ai apărut

râul ăsta adus în mijlocul acestor stări

din primul tablou săreai catre gâtul meu și-mi odihneai liniștea

pașii spre tine aveau două rânduri de dinți

mâncând din mărul gândului al gestului al fiecărei furnici

călcate

nu mai știu dacă se putea pune verbul acela

și nici povestea întreagă

ca un câine sub banca fragilă

pe care stăm zi de zi în fața spitalului

tu faci tablourile astea ca să ai vecini

dar pe drumul către tine nu sunt străjeri

sunt doar oameni ale căror mâini se agață de cer

scormonind în căutarea unui fleac pierdut

ce s-a întâmplat cu fereastra ce-a fost scris dincolo

pe grăsimea acestor clipe alunecă firea mea

într-o orbire cu haine apucate grabnic în gheare

bem și în urmă mulțime de lapislazuli țipă

după traheea ta mai ruptă azi mai galbenă

prin care se văd bărbații înghițiți

ei se plimbă pe

plaja ludică sub care ai făcut ultima oară nudism

stau aici ca într-un scenariu

un orb privind ore în șir într-un punct fix

un orificiu prin care vederea lui s-a scurs

altundeva

aveam o fereastră atât de rotundă prin care priveam

001.782

dan mihuț. “prin fereastra ca un scenariu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/176023/prin-fereastra-ca-un-scenariu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.