Poezie

moderația confesiunilor vesele

2 min lectură·28 noiembrie 2007

Mediu

cred în forța patetismului, un ghemotoc declanșează

o istorie personală și plictisitoare

respect situațiile în care îmi rămâne un nod în gât

iar cuvintele spuse râcâie o coajă, o greață funciară

un diamant pentru care

îmi fixez lupa între sprânceană și pomete

analizez rece, cald, mai cald

până ce-mi lăcrimează ochiul și nu e vorba de ceea ce

n-ar fi văzut nici un bijutier din amsterdam

sufăr de frica să nu devin patetic deși știu

că sub platoșa rușinii stă un prieten

care-mi întinde câte-un sandwich, câte-o chiflă

asta nu poate vedea nimeni

ia și mănâncă, după o masă bună uiți la grămadă

foamea care te face să ridici fruntea

de pe mesele uscate unde mâncarea n-are importanță

sau, dintr-o relaxare a poveștilor auzite mereu

parodia se joacă după cum bate vântul

rezonanțele joase fac parte dintr-o nebunie

se strâng simțurile ca o flegmă, exact sub bărbie se strâng

spre cinstea mesenilor care nu se dau înapoi de la ospețe frugale

numai prostii, numai drăcii se văd de-aici

când încerc să fiu altul, o mică poveste continuă

dacă te vede cineva zici că ești de-al casei

dar eu nu ascult de sfaturi, îl atac și-l las așa

un amestec de maghernițe și autoflagelare

002.727

dan mihuț. “moderația confesiunilor vesele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/1755844/moderatia-confesiunilor-vesele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.