herciu

dimineața noastră a nins pentru prima dată urme de melci în priviri ascunse ritualic după ferestre la numărătoare îmi lipsește un vis cel puțin aruncăm oglinzile în sobă. se fac

iubita mea când e deprimată își ia din sertar cearcăne și riduri făcându-și operații inestetice știu din obișnuință că trebuie să plec fără să mai bat la ușa și fără să mai adun

făceam schimb de vise pentru a ne developa viitorul pe refugiile de frică ale prezentului știam!, din Prima Secundă atunci când ochii noștri faceau dragoste neașteptându-ne

sătul de tine am plantat o pădure sub geamurile spitalului cu mâinile pline de pământ mă spăl pe față așteptând să-mi crească o moarte pe care să o pun în formol

la radio știri. aștept horoscopul. deschid geamul. pe geam intră cu nesimțire orașul. acopăr cana de cafea să nu îmi sperie ziua. nimeni nu știe cum naiba funcționează viitorul așa că dau pe

totul începuse din cauza unei simple picături de ploaie, care, printr-o hotărâre unilaterală, după ce a s-a iubit cu una din luminile zilei a poposit, intens colorată la el în palmă copil

cred în minciuni spuse frumos cu nerv și totală detașare de efect cred și în femei câteodată respectând clauza de confidențialitate sunt momente în care cred și în dumnezeu din tot

adăpostiți de o vreme fiecare în gândurile altcuiva ne-am întâlnit speriați pentru a fura lumii o noapte dacă sufletele noastre se jucau de-a v-ati ascunselea în sticla de sec

prea multe gânduri cu picioare rupte în spitalul ăsta, prea multe, honey cu mânecile legate la spate halatele albe zâmbesc privind atent amintiri cu bisturiu-n mână făcând operație

ești terminat ai început să vezi imagini doar în alb și verde mâna stângă reacționează independent; repetă obositor salutul militar standard. la intervale precise minuscule motorașe scârțâie

ninge peste Nucet în cameră miroase a lemn și a femeie îmi vine să inventez ceva un fel de circumstanță atenuantă pentru unul dintre dumnezeii care a fost împotrivă și de data asta nici măcar nu îmi

globuri trendy brazi care își caută ultima chirie oameni ce-și plimbă Crăciunul prin vene printre ei, orașul mesteca liniștit dimineața caldă de decembrie privind plictisit un tigru

de curând m-am mutat într-o intersecție și trebuie să fiu foarte atent pentru că încovoiate de oameni, trec gânduri din toate părtile noaptea e un pic mai frumos: o adunare impresionantă

sunt la Agnita și mănânc pită cu vinete rețetă codată a mamei aprind un kent cu un chibrit dintr-o poezie anterioară și mă gândesc să te sun la 1 și opt minute gmt+2 ascuns după un

credeam că e de ajuns o singură privire care declanșează reacții în lanț așa cum la fisiunea nucleară un atom de uraniu-235 absoarbe un neutron și se sparge în doi atomi noi… apoi toate