Dan Cârlea

Azi-noapte m-am culcat la două,
Iar asta n-ar fi bai...în fine,
Dar partea nașpa v-o spun vouă:
După au rămas virgine...

a-și opina că ceva e pe aici, dar parcă nu v-ați găsit stilul, oscilați între caterincă și poezie \"serioasă\", parcă folosiți asta și ca alibi.

a doua strofă nu e rea.

- prietenii mei știu bine

- ei știu că sunt sănătos și tac

mereu beau primul pahar dintr-o dată,
trotuarele nu-mi spun nimic
dar colind străzile când simt că se reaprind în mine retinele se încălzesc și, mărite, devin un
tunel prin care lucrurile din jur intră amestecate
și trec în cealaltă parte, habar n-am unde și de ce

merg înainte, nu mă opresc nici la semafor,
îmi țin mâinile strânse pe lângă corp
și umerii înghesuiți
un gând cald ca un ceai se scurge pe creștet
și intră
în toate celule corpului,
nici nu știu dacă sunt bolnave
sau sănătoase,
dar știu că undeva e o infecție

timpul pierdut o hrănește ca pe un animal flămând

( cu bolduite e ce am modificat. am scos complet prima strofa. vezi si tu cum iti suna asa )

nu te mai complica !

cu stima,

te întreb la fel de filozofic :

ești sigur?

Felicitări Felix ! Abia aștept să citesc romanul, deși după ultimul șoc pe care mi l-ai aplicat cu recenzia aceea de 100 de stele nu știu dacă mai rezist la unul.

PS e bine că te-ai hotărât pt pentru poza trupului meu în realizarea copertei, problema e că așa nu vei ști niciodată cât din succes se datorează textului și cât dorințelor ascunse ale cititoarelor.

oile se-ntorc . -
pe ghimpi înfloresc ușor
boboci de lână

_______________________


ați scris, mai degrabă, o poezioară sensibilă decât o epigramă. cel puțin eu așa percep, imaginea florilor de lână m-a sensibilizat, nu m-a amuzat.

cu stimă,

Mie a treia strofă mi se pare cea mai valoroasă și mai bine construită decât celelalte.
Poate în prima strofă consimți să intervii în privința :
\"chitarei-i cădeau corzile și se spărgeau\".

cu stimă,

care ne luminează în privința articulărilor religiei pe trupul istoriei. Așa ar fi trebuit să încheie Eliade Istoria Religiilor. Totodată, un excelent reder digest pt. școlile ajutătoare - \"manualul micului cinic necitit\".

tu
cosmin dragomir
devii

încet

încet

o matriță în care cineva toarnă lumea ta
totul ia forma irisului tău
privirii tale
cristalinului tău
curat
sau
murdar

cristalinului tău mergând spre piatră
sau spre sarea statuilor care s-au uitat îndărăt
pe când erau oameni

prima dată când am văzut un film porno
și am văzut spermă în gura femeii
și pulă între țâțe
am fost uimit de schimbarea produsă în lume
imediat
mergeam cu tramvaiul 41 și mă uitam prostit la femeile care erau
neîndoilenic
la fel de curve ca alea din film
niște boarfe ordinare

niște târâturi împuțite

nicuna nu mai era de încredere și de iubit
ci numai de futut & muit

/ sau nu ? /

lumea luase forma sufletului meu momentan
și
mai ales
o
da
mai ales luase forma
alibiurilor mele ad hoc
pretextelor umbrelor mele

acest text
cosmin
este important pentru tine
este un punct
0
alfa care va chema
un omega după chipul și asemănarea ta
nu trece cu vederea orbirea
cosmin
cel încă viu și proaspăt
care caută unde nu e de găsit

nimic

&

nimica

_______________________________

comentariu scolaresc : poemul \"tot o curva\", de cosmin dragomir, este un poem
prin care autorul ne spune ca ar iubi ( mai mult )
daca nu ar urî

si daca nu i-ar fi frica

succes la acest eveniment ! Poate un editor amabil recomanda acest anunt, e vorba de un eveniment cultural cu nimic mai prejos ca Festivalul de umor Ion Canavoiu si Premiile concursului național de literatură „VISUL”.

Petre, transmite-i, te rog, Elenei Toma sa o contacteze pe Maria Tirenescu ca sa afle amanunte despre \"problema\" Valeriu Dandes Ganea ( Valeriu Barbu ), poate ea este in masura sa il ajute cumva mai serios.

sigur, nu am vrut sa spun sa nu scrie SI poezie, si in niciun caz ca drumul spiritual nu ar trebui sa fie de prima importanta. Dimpotriva, dar cred ca totul trebuie inceput cu sinceritate maxima fata de tot ce a trait omul, sa nu devina literatura un paravan, un loc de ascundere, ci un spatiu al eliberarii, al intelegerii trecutului si al asumarii. De la asumare se merge altfel inainte, totul e sa poti sa iti privesti umbrele si sa stii ce ai de indreptat.
Îi propun să scrie și romanul de care am vorbit, iar poezia să fie tot de pe poziția pe care am sugerat-o mai sus.

Si acum, in alta ordine de idei, ma intreb ce ofera sistemul penitenciar din România - țară europeană în anul 2007? De ce, mă rog, acest om nu are posibilitatea să stea la net câteva ore pe săptămână, dacă are preocupări culturale ? Doar nu e criminal în serie, nu e criminal, nu e violator, și chiar dacă ar fi, înțelesesem că ideea detenției se articulează și pe conceptul de recuperare morală și reintegrare a deținutului. La penitenciarul respectiv nu există câteva calculatoare și deținuții cu un nivel cultural mai înalt nu pot intra pe net, evident controlați ? De ce să nu ajuți omul să evolueze și să-i crești șansele de reintegrare, mai ales dacă e vorba de ceva mai rar, de un pasionat de literatură ? Că \"trăgători de fiare\" sunt destui pe acolo.

dd marin dă impresia că nu și-a găsit drumul, mult preocupat de ascundere, nu merge nici înainte, nici înapoi, nici nu renunță la luptă dar nici nu se declară învins, și critic și scriitor, dar în maniera nici critic, nici scriitor, nici pe net, nici fără net, nici călare, nici pe jos, apare ca o cometa, se plasează voit în situații de potențial scandal, pentru a-și câștiga cate-un alibi și dreptul la victimizare ( ei nu mă vor, de aia nu fac ce aș putea face dacă m-ar accepta, dar mai bine așa, nu am nevoie de ei, nu am nimic de demonstrat, dar trebuie să demostrez asta cu orice chip ).
Ar mușca, dar nu cu toată gura, ar lovi și uneori o face, dar în așa fel încât dacă nu nimerește să se creadă că de fapt a întins mâna, ar vrea să fie direct legendă, născut clasic, fiindcă știe că are potențial, are nume parcă predestinat literaturii, zici dd marin și dai să-ți scoți pălăria, nu e totuna cu să zicem gheorghe poloboc, însă nu ajunge, mai trebuie mult material interior de asumat, dar e greu de mers în curse cu frâna de mână trasă .
Apare și dispare, mereu același, fără salturi calitative evidente, fără materiale noi, doar gravitează în jurul numelui pe care ar vrea și chiar ar putea să-l aibă dacă ar face o serie de lucruri.
dd marin este un potențial colos dar astăzi își etalează doar picioarele de lut, vrea prea mult de fapt și de aceea nu face nimic din temerea de eșec, whateverul e masca pe care o pune dimineața și o scoate seara, pentru a sta cu pumnii strânși la oglindă.
dd marin are un buzunar mare în care își ascunde mâinile pentru a se juca cu 3 obiecte : un box, un stilou, o mașinuță. E încă în momentul alegerii, dar deocamdată ( sper ) nu acceptă asta.

așa să fie, florine!

scuze, nu observai la timp comul.

Maria, te rog să te îngrijești, dacă poți, ca acest comentariu al meu să ajungă la Valeriu ( probabil că o să îi scriu și personal, dar acum nu am timp de umblat pe la poșta, etc ) :


Valeriu, te îndemn să nu poetizezi realitatea pe care o trăiești, nu te metaforiza, căci poate vei pierde șansa de a scoate tot aurul din tine, în rahatul de acolo. În această situație îți sugerez să începi să scrii un roman care să te reprezinte, să te dezvelești ca o ceapă de toate eu-rile prefabricate pentru supraviețuirea din timpul unei mari părți a vieții, zvârle cu rahat unde crezi că e de zvârlit, porcește unde crezi că e de porcit, iubește ce merită iubit, spune pe bune ce ai de spus, vomită, adoră, mângâie, scuipă, dar nu fugi de adevăr, dă mâna cu toate mâinile tale care pornesc din toate inimile tale, albe, negre, gri, mai ales gri ; caută-ți adevărurile între straturile succesive de make-up social, lasă naibii florile, vinul, amabilitățile de doi lei, știi că ele nu te reprezintă, uită-te în oglindă și zi \"pula mea bă nene, sunt Valeriu cu bune și rele, ca orice om, cu lașități și curaj, cu brutalități și nostalgii, frici și apărări supradimensionate \" și toate fleacurile care nu sunt Valeriu, care nu înseamnă nimic. Scrie un roman veritabil, trăit, cu tine în centru ținându-te de fețele interioare și de lume în același timp.
Sper că-mi înțelegi exact îndemnul și resorturile pe care le vizez.
Dacă va ieși un mare roman va fi perfect, dacă nu, sigur va ieși cea mai bună carte pe care o poți tu scrie vreodată, asta îți garantez. Plus alte beneficii de ordin interior.

Asta dacă, într-adevăr, scrisul pentru tine, în acest moment, e o nevoie , dacă e o cuminecătură literară, o cale de mântuire.
Dacă îl folosești doar pentru a da bine la dosar și a conta la eliberarea cât mai grabnică e altă poveste, atunci mergi înainte așa .
Cred că înțelegi că fiind un om destul de ars în viață, dar și cu pregătire psihologică îmi pun toate problemele, și în alt mod decât în cel comun, mă rog, cât mă duce și pe mine căpățâna.

Prietenul tău, dan cârlea

_____________________________

premiez cu stea, pentru nevoia de comunicare a acestui om, pentru grija pe care alt om ( maria tirenescu ) o arată unui semen pe care îl știe doar de pe un site literar. De unde se deduce că literatura poate cu adevărat să lege oamenii, nu numai să-i dezbine.

propunere de final :

nu
nu mai scriu de mult poezii lungi
fiecare om de zăpadă moare la fel

în balta propriului eu

ce mai zici, Vasile ? Nu mai publici nimic ?

Prima strofă e foarte nichitastănesciană. De fapt toată poezia are acel aer, care te îmbracă bine, ai autenticitate și când te pliezi pe un stil consacrat.

fac acum o divagație :
în medicină e o inovație
bărbații pot avea ovulație
doar prin ciomperație.

Orbecăi într-o singură culoare
Pe ochi având lipite trei femei.
(Vasile Iftimie, spovedanie)


orbecăi într-o singură culoare
pe ochi având lipite trei femei
și fug cu toate cele trei picioare
nu înțeleg de ce nu sunt iubit, pe zei !

multumim, Emanuela. De ce scrii asa de rar ? Mereu m-am intrebat chestia asta vazand oameni care au pauze mari, de cate un an de zile intre texte.

sunt vegetarian și mă mândresc cu asta
când văd verdețuri, de fericire, torc
și-mi strig, înveselit și pofticios nevasta :
- fă-mi iute o salata mare și de porc !

când am citit poezia am avut următoarea imagine, nu știu dacă autorul se va regăsi în ea sau va simți vreo legătură între ce a scris și ce spun eu, dar :


um om aleargă
un om aleargă între două ziduri nesfârșite
care se apropie ușor
umerii lui se rod de piatra rece
se umplu de sânge
arată ca un mareșal cu epoleții mai frumoși
ca niciodată
umerii lui
moi
albi
răcoroși
umerii lui de om viu
s-au ros destul cât omul să alerge liber
dar zidurile se apopie și mai mult

sânge
spațiu
ziduri

sânge
spațiu
ziduri

până ce zidurile se unesc
omul e pretutindeni
un imens epolet

strălucind


_____________________________


Florine, cred că
toată această disperate înflorită în părul nostru
o vor găsi înotând în pămând străveziu

________________________________

o poezie cu aer de spovedanie, un final cu iz de metanoie. Isihie răsucită spre lume, comoara de sub cireș se prelungește departe, în pământul străveziu de dincolo de pământ. Ceva sacrificial în acest poem.


cu drag,