Poezie
Întâmplare la tâmplărie
de la Valeriu Dandeș Ganea
3 min lectură·
Mediu
21 septembrie 2007
ÎNTÂMPLARE LA TÂMPLÃRIE
Calm, lent chiar, cu «încotro-ul» comprimat, am recitat câteva versuri unui cățel.
E câinele crescut de colegul meu de aici, în tâmplăria închisorii, și plecând colegul cu trebi pe la magazie, m-a lăsat singur cu el, cățelul blând cu boticul umed și ochi lucitori.
Ne priveam așa amândoi și, neavând ce-i spune, banalul «cuțu-cuțu» nefiindu-i de ajuns, m-am trezit recitându-i câteva versuri.
Nu vă așteptați să vă spun că «l-am dat pe spate», că «a râs» sau «plâns». Și-a văzut mai departe de liniștea lui cu boticul pe labe. Eu am fost cel «mișcat» de întâmplare și, mai ales, de urmările ei. De atunci, cățelul îmi arată mai mult atașament și nu știu sigur dacă din cauza împărțirii pachetului cu mâncare (al meu!) îmi stă în preajmă mai mult ca înainte și latră pe oricine se apropie de mine, nu știu dacă să mă protejeze pe mine sau pe cine s-ar apropia!
Am dus experimentul mai departe, am recitat, tot pe ascuns, să nu mă creadă lumea nebun, unui copac. Acesta mi-a dat câteva frunze galbene, unele în palmă, altele în preajma mea, una pe buze! – să tac, probabil, sau ca un sărut?!
Apoi, unui șoricel, unui ghiveci cu o floare, unei muște grase, lăbărțate, unei clopotnițe departe și, nu chiar atât de departe, unui guguștiuc aflat pe pervaz… Colegilor mai rar, mult mai rar, ei sunt prinși în îndeletnicirile lor, în gândurile lor, cu ei înșiși în plinătatea goliciunii sau invers! Le mai atrag atenția cu câte un banc uneori, când îmi amintesc – de ei sau de banc!
Scriu, nu mai recit, vă scriu vouă cititorilor mei, voi nu m-ați părăsit, voi sfințiți cuvântul prin citire. Nu vă voi recita niciodată. Vă scriu pentru că vă datorez permanent asta, voi scrie mai mult decât până acum. Cuvântul este instrumentul împăcării noastre, el are întreaga paletă de culori, toate gamele sunetelor, toate formele și înăuntrul lor. Apropo de culori, recent mi-a venit în minte un manifest antirasist, în timp ce-mi priveam cu mirare umbra: era neagră! Și eu sunt, deci, negru! Și uite cum mi-a revenit dorul de Africa și tot așa v-aș scrie, până mi se tocesc pixul, degetele, mâna, umărul, trupul, ca și când întreg aș fi… un pix! Un pix negru?!
Mă întorc de unde am plecat, începutul, de fapt, nu-i în atelier cu simpaticul cățel, e în universul calm, în decomprimarea «încotro-ului», iar subiectul întâmplării nu e recitarea versurilor, este cine și de ce a făcut acele versuri. Un «pix negru» pentru urma sa pe coala mare a pământului, mânat de o lăuntrică neliniște, mirare, grijă, teamă de înălțimi și nevoie de acestea…
A venit colegul, s-a întors de la magazie. Astăzi, avem în lucru o ușă, atelierul cere atenție – întâmplările nu sunt întâmplătoare în tâmplăria aceasta!
______________
24 septembrie 2007
NAȘTEREA CULORILOR
sunete alungindu-se
vestind precum cerul pământul
se preling ceață
sau rouă, sau frunze, una câte una
laolaltă
căzând – dar până la atingere duhul lor
vibrând subțire, subțire
se-nalță odată cu fumul
cu expirația, dorințele și
rugăciunile – atâtea câte sunt
nu ajung prea
sus
nori contrari îi împing ostil
spre piscuri străine
uneori, câte un sunet cade
străbate, urcă apoi, din miezul lui
nasc altele, trec dincolo
unde sunt așteptate…
în zorii care vor veni «roșul»
în durerile facerii sale cheamă
iminența celorlalte culori
niciuna n-a trăit vreodată
singură
________________
din noul ciclu de texte: «Mistic»
VALERIU BARBU (DANDEȘ GANEA)
Dacă doriți să-i scrieți, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați
074.457
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Tirenescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 592
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Tirenescu. “Întâmplare la tâmplărie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-tirenescu/poezie/1746216/intamplare-la-tamplarieComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCFCflorin caragiu✓Sunt aici mostre de poezie autentică. Misterul culorilor e unul ireductibil, legat profund de însăși taina conștiinței care este lumină cuvântătoare, expansiune generativă... remarc ca o cheie: \"sunete alungindu-se/ vestind precum cerul pământul\". E un fapt că tot ce e viu e receptiv la cuvânt, care transmite ceva dincolo de înțelesuri... întâmplarea e o petrecere în lumea ca templu...
0
DCDistincție acordată
Maria, te rog să te îngrijești, dacă poți, ca acest comentariu al meu să ajungă la Valeriu ( probabil că o să îi scriu și personal, dar acum nu am timp de umblat pe la poșta, etc ) :
Valeriu, te îndemn să nu poetizezi realitatea pe care o trăiești, nu te metaforiza, căci poate vei pierde șansa de a scoate tot aurul din tine, în rahatul de acolo. În această situație îți sugerez să începi să scrii un roman care să te reprezinte, să te dezvelești ca o ceapă de toate eu-rile prefabricate pentru supraviețuirea din timpul unei mari părți a vieții, zvârle cu rahat unde crezi că e de zvârlit, porcește unde crezi că e de porcit, iubește ce merită iubit, spune pe bune ce ai de spus, vomită, adoră, mângâie, scuipă, dar nu fugi de adevăr, dă mâna cu toate mâinile tale care pornesc din toate inimile tale, albe, negre, gri, mai ales gri ; caută-ți adevărurile între straturile succesive de make-up social, lasă naibii florile, vinul, amabilitățile de doi lei, știi că ele nu te reprezintă, uită-te în oglindă și zi \"pula mea bă nene, sunt Valeriu cu bune și rele, ca orice om, cu lașități și curaj, cu brutalități și nostalgii, frici și apărări supradimensionate \" și toate fleacurile care nu sunt Valeriu, care nu înseamnă nimic. Scrie un roman veritabil, trăit, cu tine în centru ținându-te de fețele interioare și de lume în același timp.
Sper că-mi înțelegi exact îndemnul și resorturile pe care le vizez.
Dacă va ieși un mare roman va fi perfect, dacă nu, sigur va ieși cea mai bună carte pe care o poți tu scrie vreodată, asta îți garantez. Plus alte beneficii de ordin interior.
Asta dacă, într-adevăr, scrisul pentru tine, în acest moment, e o nevoie , dacă e o cuminecătură literară, o cale de mântuire.
Dacă îl folosești doar pentru a da bine la dosar și a conta la eliberarea cât mai grabnică e altă poveste, atunci mergi înainte așa .
Cred că înțelegi că fiind un om destul de ars în viață, dar și cu pregătire psihologică îmi pun toate problemele, și în alt mod decât în cel comun, mă rog, cât mă duce și pe mine căpățâna.
Prietenul tău, dan cârlea
_____________________________
premiez cu stea, pentru nevoia de comunicare a acestui om, pentru grija pe care alt om ( maria tirenescu ) o arată unui semen pe care îl știe doar de pe un site literar. De unde se deduce că literatura poate cu adevărat să lege oamenii, nu numai să-i dezbine.
Valeriu, te îndemn să nu poetizezi realitatea pe care o trăiești, nu te metaforiza, căci poate vei pierde șansa de a scoate tot aurul din tine, în rahatul de acolo. În această situație îți sugerez să începi să scrii un roman care să te reprezinte, să te dezvelești ca o ceapă de toate eu-rile prefabricate pentru supraviețuirea din timpul unei mari părți a vieții, zvârle cu rahat unde crezi că e de zvârlit, porcește unde crezi că e de porcit, iubește ce merită iubit, spune pe bune ce ai de spus, vomită, adoră, mângâie, scuipă, dar nu fugi de adevăr, dă mâna cu toate mâinile tale care pornesc din toate inimile tale, albe, negre, gri, mai ales gri ; caută-ți adevărurile între straturile succesive de make-up social, lasă naibii florile, vinul, amabilitățile de doi lei, știi că ele nu te reprezintă, uită-te în oglindă și zi \"pula mea bă nene, sunt Valeriu cu bune și rele, ca orice om, cu lașități și curaj, cu brutalități și nostalgii, frici și apărări supradimensionate \" și toate fleacurile care nu sunt Valeriu, care nu înseamnă nimic. Scrie un roman veritabil, trăit, cu tine în centru ținându-te de fețele interioare și de lume în același timp.
Sper că-mi înțelegi exact îndemnul și resorturile pe care le vizez.
Dacă va ieși un mare roman va fi perfect, dacă nu, sigur va ieși cea mai bună carte pe care o poți tu scrie vreodată, asta îți garantez. Plus alte beneficii de ordin interior.
Asta dacă, într-adevăr, scrisul pentru tine, în acest moment, e o nevoie , dacă e o cuminecătură literară, o cale de mântuire.
Dacă îl folosești doar pentru a da bine la dosar și a conta la eliberarea cât mai grabnică e altă poveste, atunci mergi înainte așa .
Cred că înțelegi că fiind un om destul de ars în viață, dar și cu pregătire psihologică îmi pun toate problemele, și în alt mod decât în cel comun, mă rog, cât mă duce și pe mine căpățâna.
Prietenul tău, dan cârlea
_____________________________
premiez cu stea, pentru nevoia de comunicare a acestui om, pentru grija pe care alt om ( maria tirenescu ) o arată unui semen pe care îl știe doar de pe un site literar. De unde se deduce că literatura poate cu adevărat să lege oamenii, nu numai să-i dezbine.
0
MTMulțumesc, Dan! L-am cunoscut pe Valeriu doar din ceea ce scria pe acest site. Acum, știu mai multe despre el. Așa e, internetul înlesnește comunicarea dintre oamenii cu preocupări comune. Mă bucur că ai reacționat! Toate comentariile ajung la Valeriu. Cu textele pe care ele sunt înscrise. Sper să îi folosească nu numai la completarea portofoliului, ci și pentru a scrie. El e un poet. Și merită o șansă.
Florin Caragiu, mă bucur că pot să fac un lucru bun pentru un om aflat momentan în dificultate. Valeriu are nevoie de observațiile pe care i le faceți pe textele lui. Și vă mulțumește. Nu pot posta tot ce scrie, dar îi trimit aceste postări. Mulțumesc pentru ajutor!
Cu prietenie, Maria
Florin Caragiu, mă bucur că pot să fac un lucru bun pentru un om aflat momentan în dificultate. Valeriu are nevoie de observațiile pe care i le faceți pe textele lui. Și vă mulțumește. Nu pot posta tot ce scrie, dar îi trimit aceste postări. Mulțumesc pentru ajutor!
Cu prietenie, Maria
0
BG
Am dus experimentul mai departe, am recitat, tot pe ascuns, să nu mă creadă lumea nebun, unui copac. Acesta mi-a dat câteva frunze galbene, unele în palmă, altele în preajma mea, una pe buze! – să tac, probabil, sau ca un sărut?!
draga Valeriu, am ales acest fragment ca cel mai sugestiv pentru mine. in situatia ta nu ma pricep ce sfaturi sa-ti dau, iar eu nu sunt cel mai in masura sa-ti dau sfaturi. poate doar unul: nu te opri din pasul poetic in care mergi, nu dezerta, inchipuie-te asemenea exilatului Ovidiu cel din Pontul barbar.scrie in latina sau barbara limba daca, dar nicicum nu te opri - sigur aceasta este supapa ta de siguranta.totusi nu renunta sa reciti poemele tale sau pe ale altora = astfel vei sfinti precum un preot peretii acelei inchisori, in care prea putine poezii s-au spus. te rog nu uita sa reciti usii de la celula, gratiilor de la geam, gardianului cind doarme, peretilor de var, lingurii din mincare, farfuriei asemenea, ... cerului de peste toate, soarelui cind il vezi, ceasului de la mina ca sa-ti grabesti ...eliberarea.
Am incercat sa ma pun in situatia ta cotidiana si nu am gasitnici o cale de evadare in afara credintei in Dumnezeu prin folosirea permanenta a Rugaciunii inimii. sper ca intelegi ce vreau sa-ti zic, daca nu voi reveni, daca vei dori.
pina atunci iti doresc toate cele bune si Doamne ajuta !!!
draga Valeriu, am ales acest fragment ca cel mai sugestiv pentru mine. in situatia ta nu ma pricep ce sfaturi sa-ti dau, iar eu nu sunt cel mai in masura sa-ti dau sfaturi. poate doar unul: nu te opri din pasul poetic in care mergi, nu dezerta, inchipuie-te asemenea exilatului Ovidiu cel din Pontul barbar.scrie in latina sau barbara limba daca, dar nicicum nu te opri - sigur aceasta este supapa ta de siguranta.totusi nu renunta sa reciti poemele tale sau pe ale altora = astfel vei sfinti precum un preot peretii acelei inchisori, in care prea putine poezii s-au spus. te rog nu uita sa reciti usii de la celula, gratiilor de la geam, gardianului cind doarme, peretilor de var, lingurii din mincare, farfuriei asemenea, ... cerului de peste toate, soarelui cind il vezi, ceasului de la mina ca sa-ti grabesti ...eliberarea.
Am incercat sa ma pun in situatia ta cotidiana si nu am gasitnici o cale de evadare in afara credintei in Dumnezeu prin folosirea permanenta a Rugaciunii inimii. sper ca intelegi ce vreau sa-ti zic, daca nu voi reveni, daca vei dori.
pina atunci iti doresc toate cele bune si Doamne ajuta !!!
0
DCsigur, nu am vrut sa spun sa nu scrie SI poezie, si in niciun caz ca drumul spiritual nu ar trebui sa fie de prima importanta. Dimpotriva, dar cred ca totul trebuie inceput cu sinceritate maxima fata de tot ce a trait omul, sa nu devina literatura un paravan, un loc de ascundere, ci un spatiu al eliberarii, al intelegerii trecutului si al asumarii. De la asumare se merge altfel inainte, totul e sa poti sa iti privesti umbrele si sa stii ce ai de indreptat.
Îi propun să scrie și romanul de care am vorbit, iar poezia să fie tot de pe poziția pe care am sugerat-o mai sus.
Si acum, in alta ordine de idei, ma intreb ce ofera sistemul penitenciar din România - țară europeană în anul 2007? De ce, mă rog, acest om nu are posibilitatea să stea la net câteva ore pe săptămână, dacă are preocupări culturale ? Doar nu e criminal în serie, nu e criminal, nu e violator, și chiar dacă ar fi, înțelesesem că ideea detenției se articulează și pe conceptul de recuperare morală și reintegrare a deținutului. La penitenciarul respectiv nu există câteva calculatoare și deținuții cu un nivel cultural mai înalt nu pot intra pe net, evident controlați ? De ce să nu ajuți omul să evolueze și să-i crești șansele de reintegrare, mai ales dacă e vorba de ceva mai rar, de un pasionat de literatură ? Că \"trăgători de fiare\" sunt destui pe acolo.
Îi propun să scrie și romanul de care am vorbit, iar poezia să fie tot de pe poziția pe care am sugerat-o mai sus.
Si acum, in alta ordine de idei, ma intreb ce ofera sistemul penitenciar din România - țară europeană în anul 2007? De ce, mă rog, acest om nu are posibilitatea să stea la net câteva ore pe săptămână, dacă are preocupări culturale ? Doar nu e criminal în serie, nu e criminal, nu e violator, și chiar dacă ar fi, înțelesesem că ideea detenției se articulează și pe conceptul de recuperare morală și reintegrare a deținutului. La penitenciarul respectiv nu există câteva calculatoare și deținuții cu un nivel cultural mai înalt nu pot intra pe net, evident controlați ? De ce să nu ajuți omul să evolueze și să-i crești șansele de reintegrare, mai ales dacă e vorba de ceva mai rar, de un pasionat de literatură ? Că \"trăgători de fiare\" sunt destui pe acolo.
0
MTDin câte îl cunosc eu pe Valeriu, merită să i swe permită să-și citească măcar corespondența electronică. Chiar dacă cineva l-ar verifica. Și cred că e posibil să beneficieze de această facilitate. Momentul în care i se va permite nu depinde de noi. Sperăm și noi cum speră, desigur, și Valeriu.
Cu prietenie, Maria
Cu prietenie, Maria
0
MTRăspunsurile lui Valeriu la comentarii
Dan Cârlea, om bun, aș înțelege mai bine dacă plastic te-ai exprima – oricum, am înțeles mesajul. Îți mulțumesc pentru intervenția „luminoasă”. Deja am începute două romane, din care unul este „ceva” care va fi pe placul tău. Stima mea e intactă – nu e neapărat să-mi scrii dacă aceasta îți produce „apăsare”, deși cu sufletul aștept. Voi supraviețui, da, și nu voi ieși de aici „dărâmat”!
În ce privește „descărcarea”, prefer cea mai grea cale: cea a iertării. Îi iert pe toți cei care m-au ajutat să ajung aici și voi învăța să-mi iert și mie naivitatea și prostia ca „parte” a împlinirii răului. Nu e ușor. Cel mai ușor ar fi să îndrept degetul acuzator, probele din dosar mă ajută și voi lăsa ca tot cine a încurcat ițele să le descurce, adică justiția și nu musai un om anume. Dane dragă, scriu ca o condiție interioară, din neîmplinire, neînțelegere a vieții, din frică, din prea multe „de ce”-uri, din drag și nu din viciu. Îți mulțumesc și sper că nu mă vei judeca și condamna și tu!
Florin, tu surprinzi căutările mele, știi că mă aflu în „durerile de facere” a unui „nou Valeriu” și asta cu mult înainte de „cădere” le-am început! Salutul meu de suflet și mulțumiri.
Mulțumesc Mariei, editorilor, tuturor cititorilor „nevăzuți”.
Dan Cârlea, om bun, aș înțelege mai bine dacă plastic te-ai exprima – oricum, am înțeles mesajul. Îți mulțumesc pentru intervenția „luminoasă”. Deja am începute două romane, din care unul este „ceva” care va fi pe placul tău. Stima mea e intactă – nu e neapărat să-mi scrii dacă aceasta îți produce „apăsare”, deși cu sufletul aștept. Voi supraviețui, da, și nu voi ieși de aici „dărâmat”!
În ce privește „descărcarea”, prefer cea mai grea cale: cea a iertării. Îi iert pe toți cei care m-au ajutat să ajung aici și voi învăța să-mi iert și mie naivitatea și prostia ca „parte” a împlinirii răului. Nu e ușor. Cel mai ușor ar fi să îndrept degetul acuzator, probele din dosar mă ajută și voi lăsa ca tot cine a încurcat ițele să le descurce, adică justiția și nu musai un om anume. Dane dragă, scriu ca o condiție interioară, din neîmplinire, neînțelegere a vieții, din frică, din prea multe „de ce”-uri, din drag și nu din viciu. Îți mulțumesc și sper că nu mă vei judeca și condamna și tu!
Florin, tu surprinzi căutările mele, știi că mă aflu în „durerile de facere” a unui „nou Valeriu” și asta cu mult înainte de „cădere” le-am început! Salutul meu de suflet și mulțumiri.
Mulțumesc Mariei, editorilor, tuturor cititorilor „nevăzuți”.
0