Dan Cârlea

forte bun!
cu putine ajustari e un poem deosebit, simplu, puternic si de efect.

cred ca este substanta poetica din care poate iesi ceva in cativa ani de lucru si un punct bun de pornire ar fi preocuparea pentru renuntarea la dorinta de a soca cititorul si de a spune chestii tari.
(cum e aia cu \"violeaza mintile credinciosilor\")

Apropo de semicursiera de pe balcon: eu aveam un Pegas verde, crescusem cu el si-mi doream o semicursiera. Costa prea mult sa-si permita ai mei, dar varu Horia de la Iasi avea una perfecta, Sputnik, pe care o tinea taman pe balcon. El a zis ca pot sa o iau, dar problema era ca mi-era greu sa o aduc de la Iasi la Bucuresti. In fiecare vara, cand ma duceam la Iasi, ma dadeam cu semicursiera aia si faceam planul ca trebuie sa o aduc cu trenul la Bucuresti. “Nu e mare branza: o pun in capul culoarului langa wc, ii dau lu’ nasu ceva si asta e”. Dar n-aveam lant, trebuia sa cumpar. Mi-era frica sa stau in compartiment si bicicleta parasita pe hol. Peste 6 ore!
Sa stau langa ea nu puteam, ca era frate un curent acolo langa wc de as fi ajuns direc in spital, bolnavicios cum eram.
An de an am amanat, pana mi-am pierdut interesul pentru bicicleta. Varu Horia e prin Canada, si
bicicleta cred ca si acum mai e pe undeva desfacuta in subsolul casei in care statea matusa-mea, iar acum sta verisoara-mea, in Targul Cucului, langa Hala.
Sa vezi faza: intr-o vara mergeam eu cu bicicleta si incep sa cobor dealul spre Tudor. Aud ceva ciudat, niste clincanituri. Cand ma uit mai bine, nu mai aveam frana in partea dreapta. Adica aia pe care o puneam mereu si singura carea mergea. Cazuse manerul de actionare si atarna pe langa ghidon in jos, lovindu-se de aripa.
Asta in plina vale, cand luasem viteza si in Tudor se vedea troleul in statie. M-am scurs printre masini mort de frica, am avut zile, ca sa pot sa va povestesc acum asta.
Noroc!

Salut aparitia cartii, voi fi acolo, dar cu adanca amaraciune observ ca s-a strecurat o greseala de editare a numelor. Ordinea corecta era:

Dan Cârlea, Mircea Cărtărescu, Matei Vișniec
si ceilalti.

Asa o sa pun eu anuntul la mine pe blog.

:P

Sa fie intr-un ceas bun! Si la mai multe. de acu proza, batrane, zic si eu.

Si la cat mai multe initiative de acest tip.

As fi contribuit si cu o suma oarecare, sa zicem 20 de lei pentru premiu, daca inca 20 de oameni erau dispusi la acelasi lucru. S-ar fi strans, ăăăă, nu stiu exact cat, dar s-ar fi strans niste banuti. ;)

In general, am observat ca noi, romanii, suntem cu adevarat experti intr-o chestie: in inovatii.
Frate, eu n-am facut nimic, dar cand face Gicu, pfoai de mine, a facut prost. Iata de ce:
a) ...
b) ...
c) ...

Eu as fi facut mai bine. :)
Insa, pacat ca nu am facut.

Normal ca orice proiect de pe lumea asta poate fi imbunatatit, e o chestie subinteleasa, dar bine ca macar cineva duce lucrurile inainte.

Felicit organizatorii.

Eu am gasit multe elemente pe care le consider valoroase aici. Indeosebi finalurile stanteaza trairea in mesajul relaxat de dinainte.

\"de atunci nimic nu a mai fost întâmplător\" - dupa inlantuirile rautatilor pe care le avem cu totii la o anumita varsta, mi se pare ca enuntul da greutate de poem mesajului.

\"oriunde aș fi plecat ajungeam invariabil în altă parte\"
\"pleci să trăiești și ajungi să mori\"

Daca ar fi dupa mine, pentru o eventuala publicare as renunta la prima strofa, as relucra partea \"Ai crede că cruzimea\" fiindca suna usor rau acel \"ca cruzimea\", in fine cam atat despre minusurile pe care le vede subiectivismul meu acum.

E un poem cu iz filozofic nederanjant. Despre discutia cu ce e poezie si ce nu e poezie, cred ca e bine sa o lasam...

si pagina sa de autor de pe agonia

ca sa nu mai caute lumea adresa, am gasit-o eu, caci cu dansul nu prea le am, asa ca nu stiam unde-i centrul asta. Eu, in kkt, sunt numai cu bunele maniere.

LINK

de repetitia cu \"prezentare\", asa e la inceput, dupa primele 7 carti publicate incepe sa se mai dea mana la fraza.

In primul rand, Dumnezeu putea sa-mi dea si mie un frate artist ca Dumitru Gorzo.
Asta una (mica) la mana. Imi dau seama cum ar fi aratat URBANUL meu ranforsat de Gorzo.

In al doilea rand, il gasesc aici pe Paul Bogdan intr-o noua prezentare, nu mai alb, mai stralucitor, ci in chip de forjeor sintetic intr-o prezentare de zile mari, dand cu flexul in metale care scot sunete complementare, inconjurat de scantei. Si nu e perie, bre, ca am nivel.

Felicitari celor doi autori, unul de continut, altul de forma, sper sa pot veni.

Da, un autor foarte bun.

eliminarea ultimului \"mai\", adica asa:

că n-aș mai putea să mă mir

Rau sau prost informat
dar perseverent.
(cu doua zvacuri)

Conform noilor prevederi, editorii au obligatia sa recomande, din cand in cand, si textele foarte proaste, ca exemplu de cum nu trebuie scris.
Te rog reciteste Regulile.

cifra de afaceri care bate

Acest text este partin din cel mai proaspat proiect al meu, numit \"Copil in Epoca de Aur\".
Este vorba de strangerea laolalta a tuturor textelor de tipul celui de mai sus, aparute in suplimentul Scanteia al Jurnalului National.

Cartea este practic gata, sunt inca in cautarea unui sponsor.

Numai ca sa ne distram, si ca sa vedeti inca o data, dragi colegi, in ce tara traim, va povestesc urmatoarea chestiune:

am contactat, printr-un intermediar, o persoana dintr-o familie extrem de bogata din Romania, cu afaceri in domenii diverse. Este vorba de o cifra de afaceri care bat spre 200 milioane de euro.
Persoana respectiva a refuzat aceasta sponsorizare intr-un proiect absolut viabil, sustinut si de curente asemanatoare (filmul lui Cristian Mungiu, implinirea a 20 de ani de la caderea comunismului in Romania, existenta rubricilor pe temele comunismului din Adevarul si Jurnalul National).
A refuzat, neavand nici macar rabdare sa inteleaga despre ce e vorba si sa citeasca textele.
Si este vorba de un om tanar, care ar trebui sa aiba si anumite nostalgii curate pentru vremea cand era in formare.
Si a refuzat fiind vorba de ... 1.000 euro - cea mai mica varianta de realizare a proiectului in conditii bune.

Asta e tara in care traim, astia sunt oamenii nostri.

frumos final. Mi-a placut poemult, mai ales:
\"palma
ca o vâslă de argint
ar fi ajuns pentru o singură
trecere\"
alaturi de final

ca nu ai modificat. Am zis \"ce vad modificat\" cu sensul de \"ce as modifica eu\", ca si Stefan Ciobanu care a pus varianta lui.

Oricum, e foarte frumoasa poezia, curata, simpla dar de efect. E greu sa scrii asa.

si daca e sa zic ce vad modificat (de altfel asa am si citit prima oara):

se făcea că te iubesc și sunt una în trupul meu
la care se făcea
că sunt înhămați fluturii proprii