Dan Cârlea

Daca nu ar fi mers, multi ar fi fost ucisi. Ar fi venit un comunist luminat dupa un timp, in locul lui Ceausescu si am fi avut schimbari mici si usoare. Dar nu la varf, tovarasii trebuiau sa ramana sus.
Poate ar fi fost mai bine una peste alta, cine stie?
Poate modelul chinez merita studiat in partile lui economice.

dar scriitorii au obosit
nu mai e nimeni să scrie

Eu traiesc o stare exact opusa. Toata lumea scrie, parca cineva ne-ar fi dat drumul la sange, la limfa, la neurnoni, ne-ar fi deschis prin strivire unii de altii si toti dam afara tot. Toti scriu si aproape nimeni nu mai citeste, sau daca citeste are certitudinea ca stie dinainte ce va citi. Deschizi un ziar, stii ce o sa gasesti, te deschizi pe tine, stii ce nu mai gasesti, il deschizi pe el si-l inchizi la loc, nu mai ai chef de tampeniile altora, abia ti le suporti pe ale tale de care uneori faci parada, le aperi cu ghearele si cu dintii daca ti le ataca vreunul, alteori le mai pui intr-o carte, pentru ca dupa un timp sa ti se para ca ai pierdut vremea si te intrebi \"ce naiba am scris toate astea, ca sa mi le rastalmaceasca unul si altul\"?

Cam asa simt eu.

cu pretuire, dan carlea

pentru aprecieri.

Asemenea.
La multi ani, tuturor!

tot mai fin, mai necomentabil, poezie in drumul ei spre perfectiune.

la Inter, asta e ceva. Adica ai fost la baricadă, in noaptea de 21?
Ãia revolutionari. Ãla a fost momentul foarte dur în București.

Eu mă raportez cu totul altfel acum la acel tip de evenimente. Exact invers de ce simți tu când zici:

\"am crezut în toată povestea aia de atunci
dacă ar fi să o iau de la capăt la fel aș face\"

Între timp am înțeles cum e cu psihologia mulțimilor, cu manipularea, cu serviciile secrete, cu toate măgăriile care au fost atunci, recunosc fără rușine că am făcut parte dintr-o masă manevrată după niște interese, ok, interesul de a-l da jos pe Ceaușescu era și al meu, dar dacă luam un glonț
în coloană și acum aș fi împlinit 20 de ani de stat în căruț cu rotile ar fi fost cu totul altceva.
Așa că la următoarea revoluție o sa-mi fac o fripturică, o cafeluță, o să trag draperiile și o să profit de timpul liber să mai citesc un roman bun.

Îi las pe alții să halească iluzii pe muchia morții.

Exceptionala intamplare. Ar trebui s-o scrieti pe larg si s-a publicati.

Nota introductiva:
Sa zicem ca aici vorbim de gusturi, nu am pretentia ca dau axiome sau directii.

Cred ca substanta poetica reala ar fi (asta reiese pentru mine din ultima strofa), dar e foarte grea operatiunea de deparazitare a gustului, stilului si stiintei compozitiei, mai ales cand un autor, aflat totusi la inceput, este foarte preocupat in primul rand sa explice de ce \"nu se poate să renunț la nimic\".

forte bun!
cu putine ajustari e un poem deosebit, simplu, puternic si de efect.

cred ca este substanta poetica din care poate iesi ceva in cativa ani de lucru si un punct bun de pornire ar fi preocuparea pentru renuntarea la dorinta de a soca cititorul si de a spune chestii tari.
(cum e aia cu \"violeaza mintile credinciosilor\")

asta e soarta scriiturii, odata ce iese de la autor, cititorii o imbogatesc cu sensuri si valente noi.

de cititori profesionisti.

@ Monica Manolachi
cam asa se intampla in viata, nu stii tot despre prietenii tai, dar esti convins ca stii, si intr-o situatie limita unul te poate baga in cacat, \"ca nu-si da seama\". La aia cu traducerea numelui Coroi chiar nu m-am gandit, dar asta e soarta scriiturii, odata ce iese de la autor o imbogatesc cu sensuri si valente noi.

@ Roxana Sonea
recitind primele pasaje, imi dau seama ca ai dreptate. Propozitiile sunt prea scurte si deranjeaza. Problema cu care ma lupt e ca din pornire eu scriu cu fraze lungi, chiar prea lungi, si luptandu-ma cu asta am dat in partea cealalta. Ma calibrez eu cu timpul.

(sper)

Apropo de semicursiera de pe balcon: eu aveam un Pegas verde, crescusem cu el si-mi doream o semicursiera. Costa prea mult sa-si permita ai mei, dar varu Horia de la Iasi avea una perfecta, Sputnik, pe care o tinea taman pe balcon. El a zis ca pot sa o iau, dar problema era ca mi-era greu sa o aduc de la Iasi la Bucuresti. In fiecare vara, cand ma duceam la Iasi, ma dadeam cu semicursiera aia si faceam planul ca trebuie sa o aduc cu trenul la Bucuresti. “Nu e mare branza: o pun in capul culoarului langa wc, ii dau lu’ nasu ceva si asta e”. Dar n-aveam lant, trebuia sa cumpar. Mi-era frica sa stau in compartiment si bicicleta parasita pe hol. Peste 6 ore!
Sa stau langa ea nu puteam, ca era frate un curent acolo langa wc de as fi ajuns direc in spital, bolnavicios cum eram.
An de an am amanat, pana mi-am pierdut interesul pentru bicicleta. Varu Horia e prin Canada, si
bicicleta cred ca si acum mai e pe undeva desfacuta in subsolul casei in care statea matusa-mea, iar acum sta verisoara-mea, in Targul Cucului, langa Hala.
Sa vezi faza: intr-o vara mergeam eu cu bicicleta si incep sa cobor dealul spre Tudor. Aud ceva ciudat, niste clincanituri. Cand ma uit mai bine, nu mai aveam frana in partea dreapta. Adica aia pe care o puneam mereu si singura carea mergea. Cazuse manerul de actionare si atarna pe langa ghidon in jos, lovindu-se de aripa.
Asta in plina vale, cand luasem viteza si in Tudor se vedea troleul in statie. M-am scurs printre masini mort de frica, am avut zile, ca sa pot sa va povestesc acum asta.
Noroc!

Salut aparitia cartii, voi fi acolo, dar cu adanca amaraciune observ ca s-a strecurat o greseala de editare a numelor. Ordinea corecta era:

Dan Cârlea, Mircea Cărtărescu, Matei Vișniec
si ceilalti.

Asa o sa pun eu anuntul la mine pe blog.

:P

Sa fie intr-un ceas bun! Si la mai multe. de acu proza, batrane, zic si eu.

Si la cat mai multe initiative de acest tip.

As fi contribuit si cu o suma oarecare, sa zicem 20 de lei pentru premiu, daca inca 20 de oameni erau dispusi la acelasi lucru. S-ar fi strans, ăăăă, nu stiu exact cat, dar s-ar fi strans niste banuti. ;)

In general, am observat ca noi, romanii, suntem cu adevarat experti intr-o chestie: in inovatii.
Frate, eu n-am facut nimic, dar cand face Gicu, pfoai de mine, a facut prost. Iata de ce:
a) ...
b) ...
c) ...

Eu as fi facut mai bine. :)
Insa, pacat ca nu am facut.

Normal ca orice proiect de pe lumea asta poate fi imbunatatit, e o chestie subinteleasa, dar bine ca macar cineva duce lucrurile inainte.

Felicit organizatorii.

Eu am gasit multe elemente pe care le consider valoroase aici. Indeosebi finalurile stanteaza trairea in mesajul relaxat de dinainte.

\"de atunci nimic nu a mai fost întâmplător\" - dupa inlantuirile rautatilor pe care le avem cu totii la o anumita varsta, mi se pare ca enuntul da greutate de poem mesajului.

\"oriunde aș fi plecat ajungeam invariabil în altă parte\"
\"pleci să trăiești și ajungi să mori\"

Daca ar fi dupa mine, pentru o eventuala publicare as renunta la prima strofa, as relucra partea \"Ai crede că cruzimea\" fiindca suna usor rau acel \"ca cruzimea\", in fine cam atat despre minusurile pe care le vede subiectivismul meu acum.

E un poem cu iz filozofic nederanjant. Despre discutia cu ce e poezie si ce nu e poezie, cred ca e bine sa o lasam...

si pagina sa de autor de pe agonia

ca sa nu mai caute lumea adresa, am gasit-o eu, caci cu dansul nu prea le am, asa ca nu stiam unde-i centrul asta. Eu, in kkt, sunt numai cu bunele maniere.

LINK

de repetitia cu \"prezentare\", asa e la inceput, dupa primele 7 carti publicate incepe sa se mai dea mana la fraza.