Poezie
Ulise
1 min lectură·
Mediu
cineva
dintr-un trecut exilat
îi spunea:
copilul tău are oasele pline de fluturi
țipase lumina în ochii mei
bănuia
sângele meu prea tânăr
că nu există întoarcere
palma
ca o vâslă de argint
ar fi ajuns pentru o singură
trecere
acum nu mai avem în noi
mări
pentru câte corăbii și vânturi
nu-mi amintesc decât
toamna
ca un câine bătut, cu botul pe labe.
044.650
0

\"palma
ca o vâslă de argint
ar fi ajuns pentru o singură
trecere\"
alaturi de final