Învingătorul nu ia nimic

știu că va veni o primăvară în care eu voi fi, din nou, cea mai frumoasă

se va ridica ceața peste pădure

toate porțile timpului se vor da de pereți

se vor rotunji ca un arc colorat toate colțurile cuvintelor

și lacrimile mele știute și neștiute

se vor preface în fotoni și lumea le va crede instalații de pom,

lumânări candele de aprins la capul morților

îngeri de paiantă

acadele și mărunțiș pentru micii cerșetori din fața bisericii

pe care de-atâtea ori i-am mângâiat pe creștet

și le-am pus degetul pe gură

iar drumurile și mările oh, drumurile! vor duce întotdeauna la cineva

lumea va deveni o fereastră

și toate gesturile mele până atunci inutile

se vor transforma în crenguțe de brad înainte de Crăciun, așa cum își cumpără săracii orașului

păsările vor prinde în cioc toate greșelile noastre

le vor purta până la capătul lumii

și le vor da drumul

și toate întâmplările visate mi se vor scurge în mijlocul dezghețului printre degete

ca nisipul plajelor

pe care n-am umblat niciodată

și tu în genunchi vei buchisi pentru prima oară pe paginile gândurilor mele uitate în iarbă

iar apoi vântul le va răscoli

și ne va purta departe...