Poezie
zecimetral
1 min lectură·
Mediu
ca niște dinți bătrâni înfipți în gingie
ies posedate din pământ blocurile
stau pe bulevard
par pisici adormite la soare
informavore și scoliozice
cojite și uscate de timp - Iisus se dedublează își aruncă nimbul
în buzunar și
coboară cele zece etaje
se îndreaptă spre biserică azi
a ales să fie cerșetor
cu o carismă surpinzătoare
ș-amestecă în gură cuvintele
și violează mințile credincioșilor.
în stomac în ureche în gât sub limbă le crește egoul
ca un embrion se zvârcolește în ei
păpuși trase de sfori
se salută prin atingeri savante robotice
și merg mai departe picioarele îi aruncă dement
în toate părțile iar ochii
niște ferestre cu jaluzelele trase
prin care poți zări încă siluete
așteaptă momentul în care
lumina va paraliza pulsând static
din zece în zece metri pe trotuare
024011
0
Referitor la text, iti iubec poezia, legi vers/ideie intr-o viziune clara.
\" Isus se dedubleaza isi arunca nimbul in buzunar si coboara cele zece etaje\"
Ascunzand propria\'i maretie coboara printre noi pentru a se soca de falsitatea in care aducem credinta si puritatea lasata mostenire.
Deosebit...felicitari!
Apropo si \"victor\" :) e un text bun,mi-a placut.