Poezie
îmi iau poemele și plec la mama
1 min lectură·
Mediu
/ înghit în sec ca după o lămâie înfricoșător de acră
și mă gândesc că
de fiecare dată când trântești ușa de perete
mă iubești mai tare /
m-am hotărât să nu mai vorbesc
pentru că vorbitul îmi face rău
iar tu ștefule ești un om rău
mi-am spus
e un pat între mine și tine
fără de care ai putea spune că ești la pămănt
și gândul ăsta te sperie grozav
și te închizi în întuneric
ca într-o căciulă trasă pe ochi
uneori constat
că omul care zici că sunt îmi seamănă per-fect
ceea ce mă scoate din minți
dar n-am să mă cert cu dumnezeu pentru asta
nici măcar să-l trag de buzunar
să-i spun băiete m-ai uitat de tot
pentru că
lumea e bună eu am să o fac și mai bună
pentru că tu ștefule nu mai ești un om rău
așa mi-ai închis tu ușa
cu mâna plină de liniște
ca o părere
013.158
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stefania Anutoiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Stefania Anutoiu. “îmi iau poemele și plec la mama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefania-anutoiu/poezie/13962753/imi-iau-poemele-si-plec-la-mamaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VLVLVlad Lescu✓ Un monolog plămădit din analiza vicioasă a sinelui, și din iminenta neurastenizare ce se conturează în planul psihologic al acestei poezii.
0