întunericul dimineților mele îl văd doar orbii
/ dincolo de mine e o fată pe care am abandonat-o până la sfârșitul lumii / uneori mi se face dor de mine așa cum eram înainte mă opresc în oglindă în-fiecare-dimineață
îmi iau poemele și plec la mama
/ înghit în sec ca după o lămâie înfricoșător de acră și mă gândesc că de fiecare dată când trântești ușa de perete mă iubești mai tare / m-am hotărât să nu mai vorbesc pentru că vorbitul îmi
#_3
mii de blesteme! venea spre mine grămada aia de haine umblătoare stâng drept stâng drept stâng mi-am prins capul între palme acum sunt în
mă văd prin crăpăturile ochilor tăi
/ dimineața stau goală-n fereastră ș-ascult cum acoperișurile înțeapă cerul / îmi reproșez că am orgoliu nu mă mai suport te văd omule te văd și-mi latră ochii după tine am zis hai să
#_2
mă doare frigul din iarna asta mai ales când mă gândesc așa că ar fi trebuit să tremurăm împreună crapă sufletu-n mine ca bucățile de gheață când îmi bag mâinile în buzunare te caut cu
#_1
cuvintele tale mă ling pe față ca un câine care ți-a stat sub fereastră toată ziua cunosc povestea mai bine decât mă cunosc pe mine tu nu știi că îți țin gura în palmă mă uit la ea ca la o
demisec
de fiecare dată când îți număr ochii o colonie de asasini mi se plimbă prin sânge îmi atârnă bolovani de plămâni aș vrea să fiu don juan-ul lui baudelaire ieșit din infern să-mi bag capul
zecimetral
ca niște dinți bătrâni înfipți în gingie ies posedate din pământ blocurile stau pe bulevard par pisici adormite la soare informavore și scoliozice cojite și uscate de timp - Iisus se
once upon a time în românia
în fiecare dimineață aceleași fețe parcă trase la xerox ma trăsnesc cămași galbene de douăș de ani sclifosite își ascund fetișurile în buzunar împreună cu cheile și cardul țiriac bank unde vor
paranoia
dumnezeule nu mai pune străzile să mă urmărească nu-mi mai ploua în buzunare simt că mă persecuți mi-au explodat plămânii toamna asta mă amenință cu un cancer mi-a trântit norii
