Poezie
paranoia
1 min lectură·
Mediu
dumnezeule
nu mai pune străzile să mă urmărească
nu-mi mai ploua în buzunare
simt că mă persecuți
mi-au explodat plămânii
toamna asta mă amenință cu un cancer
mi-a trântit norii sub picioare - plutesc
acum sfinții își înfig coastele în inima mea
îmi iese sânge din cămașă ca dintr-un gheizer
clowni legați între ei prin cordoane ombilicale
își întind imperial degetele
mi se cațără pe organe îmi lovesc conștiința cu pumnul
dumnezeule ai pus toți oamenii între paranteze
au ochii mari și buzele lipite de nas
i-ai întors pe toți cu capul în jos
de parcă aș ști să citesc în tălpi
te tot caut de-o vreme
nu mai pot să dorm o să fac pânze de păianjen în urechi
nu vreau să mor până nu aflu
dacă în rai se bea cafea și se fumează
nu știu ce am parcă înnebunesc
îl văd pe dumnezeu la o bere cu dostoievski orb / surd
și mai epic ca niciodată
023415
0
\"nu vreau sa mor pana nu aflu
daca in rai se bea cafea si se fumeaza\"
Frumos...