Pe drumuri neștiute, mi-am rătăcit credința,
Pășind naiv prin viață spre-a-mi împlini voința.
Și m-am pierdut pe mine, în timpul ce-a trecut.
Ce-am mai rămas acum, e sufletul meu mut.
Tot
Sperând, am rătăcit, prin vieți deja de mult uitate,
Te-am căutat suflete drag … și prin eternitate,
Mi-am îmbrăcat ființa în viață și sufletul în moarte,
Migrând din soartă-n soartă, prin
S-a stins fărâma de mister a sorții…
Și-a amorțit dorința mea de a fi,
Privesc spre orizont, la drumul vieții…
Pășind cu sufletul tacit, zi după zi.
Și îmi agăț speranța …printre vise,
Dorind
Șoaptele dragi mi-au înghețat pe buze,
Ecoul lor încă-mi răsună acum în cuget.
Simțirile s-au transformat treptat în chin,
Mi-e sufletul… o rosă printre spini.
Rănind de teamă… tot ce o
Sunt și eu, doar, un călător
Plămădit de iubirea naturii
Efemer, solitar, colindând anotimpuri,
M-am născut să-mi câștig dăinuind
Simțămintele vieții-ntrupate.
Și pășind, trecător, prin a ei
Când m-am trezit din visul copilăriei,
Realitatea…mi-a frânt aripile inocenței,
Provocându-mă să deslușesc misterul vieții
Și să-mi însușesc rolul existenței mele.
În fața acestui spectacol, al
E toamnă în sufletul meu,
Un vânt trist și rece adie…
Durerea mă apasă mereu
Și totu-i lipsit de armonie.
Privesc orizontul umbrit,
Ghemuită, tăcut printre frunze,
În suflet plâng
Sădește a mea ființă în raiul tău… iubire,
Să-nmuguresc în suflet, să înfloresc ca-n vise,
Atinge-mi cu-al tău gând… a mea alcătuire
Și ocrotind tulpina… avântă viața-n mine.
Stropește-mă
Cuprinde-n suflet răsăritul
Și aripilor tale dă-le zbor,
Privește măreția zorilor…
Și adânc, inspiră strălucirea lor.
Ascultă-ți gândul tainic…
Îndeamnă-l… să plutească,
Deschide-ți inima
Adie-n eter ...duios…..amorul
Atins de dulcea pasiune a tinereții,
Pășește-n vals ca să-și aline dorul
Plutind ușor...prin valurile vieții
Și-n dansul lui cuprins de dăruire,
Se-nalță
Ce iluzoriu bântuim, știrbind destine,
Schimonosind virtutea, așa cum ne convine,
Am convertit, iubirea în proprii interese,
Sinceritatea-n vorbe - vide dar alese.
Învesmantați în plăsmuiri
Mi-e sufletul o torță ce-și arde crunt amarul,
Înaintând prin umbre să-și mântuie hotarul.
Împovărat cu-o soartă, se-mbracă în speranțe
Și întețind lumina, purcede-ncet prin viață.
Când drumul îl
D