Poezii

Sperând, am rătăcit, prin vieți deja de mult uitate, Te-am căutat suflete drag … și prin eternitate, Mi-am îmbrăcat ființa în viață și sufletul în moarte, Migrând din soartă-n soartă, prin

DDallina

0

0

Sădește a mea ființă în raiul tău… iubire, Să-nmuguresc în suflet, să înfloresc ca-n vise, Atinge-mi cu-al tău gând… a mea alcătuire Și ocrotind tulpina… avântă viața-n mine. Stropește-mă

DDallina

0

0

Șoaptele dragi mi-au înghețat pe buze, Ecoul lor încă-mi răsună acum în cuget. Simțirile s-au transformat treptat în chin, Mi-e sufletul… o rosă printre spini. Rănind de teamă… tot ce o

DDallina

0

0

S-a stins fărâma de mister a sorții… Și-a amorțit dorința mea de a fi, Privesc spre orizont, la drumul vieții… Pășind cu sufletul tacit, zi după zi. Și îmi agăț speranța …printre vise, Dorind

DDallina

0

0

Adie-n eter ...duios…..amorul Atins de dulcea pasiune a tinereții, Pășește-n vals ca să-și aline dorul Plutind ușor...prin valurile vieții Și-n dansul lui cuprins de dăruire, Se-nalță

DDallina

0

0

Cuprinde-n suflet răsăritul Și aripilor tale dă-le zbor, Privește măreția zorilor… Și adânc, inspiră strălucirea lor. Ascultă-ți gândul tainic… Îndeamnă-l… să plutească, Deschide-ți inima

DDallina

0

0

Când m-am trezit din visul copilăriei, Realitatea…mi-a frânt aripile inocenței, Provocându-mă să deslușesc misterul vieții Și să-mi însușesc rolul existenței mele. În fața acestui spectacol, al

DDallina

0

0

Sunt și eu, doar, un călător Plămădit de iubirea naturii Efemer, solitar, colindând anotimpuri, M-am născut să-mi câștig dăinuind Simțămintele vieții-ntrupate. Și pășind, trecător, prin a ei

DDallina

0

0

Pe drumuri neștiute, mi-am rătăcit credința, Pășind naiv prin viață spre-a-mi împlini voința. Și m-am pierdut pe mine, în timpul ce-a trecut. Ce-am mai rămas acum, e sufletul meu mut. Tot

DDallina

0

0

Of…..soartă tristă, Ce iți impui voința, Urzindu-mi calea vieții, Nu-mi înrobi credința. Dă-mi forța de-a surpa, Tortura vieții date, Eliberându-mi calea… Să pot s-ajung departe. Admite-mi

DDallina

0

0

Mi-e sufletul o torță ce-și arde crunt amarul, Înaintând prin umbre să-și mântuie hotarul. Împovărat cu-o soartă, se-mbracă în speranțe Și întețind lumina, purcede-ncet prin viață. Când drumul îl

DDallina

0

0

Ce iluzoriu bântuim, știrbind destine, Schimonosind virtutea, așa cum ne convine, Am convertit, iubirea în proprii interese, Sinceritatea-n vorbe - vide dar alese. Învesmantați în plăsmuiri

DDallina

0

0

E toamnă în sufletul meu, Un vânt trist și rece adie… Durerea mă apasă mereu Și totu-i lipsit de armonie. Privesc orizontul umbrit, Ghemuită, tăcut printre frunze, În suflet plâng

DDallina

0

0