Poezie
Mugur de viață
1 min lectură·
Mediu
Sunt și eu, doar, un călător
Plămădit de iubirea naturii
Efemer, solitar, colindând anotimpuri,
M-am născut să-mi câștig dăinuind
Simțămintele vieții-ntrupate.
Și pășind, trecător, prin a ei măreție,
Să-mi încarc, sufletește ființă
Și să-i cânt al ei puls afectiv,
Ce continuu vibrează prin vene
Animându-mi natura mea vie.
Răspunzând provocărilor sale,
Acceptându-i fireasca chemare,
Să-mi înalț, conștient, existența,
Și s-ating profunzimile firii,
Contempland prin trăire prezența.
Să-i inspir nencetat dăruirea divină
Care blând îmi zâmbeste în zori,
Și angelic îmi cântă în zări
Copleșind, prin atâta magie,
Conținutul conștiinței din mine.
Iar prin dans, să plutesc grațios,
Cuprinzând strălucirea-i intensă
Ce rasare, gingas, printre flori,
Și s-ascunde tăcut printre stele,
Inundându-mi cu viață ființa.
00667
0