Poezie
Anima și Animus
1 min lectură·
Mediu
Sperând, am rătăcit, prin vieți deja de mult uitate,
Te-am căutat suflete drag … și prin eternitate,
Mi-am îmbrăcat ființa în viață și sufletul în moarte,
Migrând din soartă-n soartă, prin vieți nenumărate
Trăiam, visând avid, să pot să te iubesc de aproape.
Am fost precum deșertul însetat de viață,
Am fost și ceru-nstelat ce îl priveai în față,
Am fost și vântul mut ce-nconjura pământul,
Am fost și-n visul tău să pot să-ți aud gândul.
Și acum eu rătăcesc, cu-o nouă soartă, străbat iar infinitul,
Pășind printr-un destin modest, iți port în mine vidul,
Mă motivează amintirea, trăirilor, de amprenta ta lăsate
În sufletul meu frânt, ce-i condamnat să meargă mai departe
Prin veșnicii necercetate, să răscolesc… și să te aduc aproape.
00703
0