Poezie

Caruselul vieții

1 min lectură·28 septembrie 2011

Mediu

Când m-am trezit din visul copilăriei,

Realitatea…mi-a frânt aripile inocenței,

Provocându-mă să deslușesc misterul vieții

Și să-mi însușesc rolul existenței mele.

În fața acestui spectacol, al propriei inițieri…

Sufletul… a devenit un martor tăcut

Al debutului meu în labirintul sorții,

Șlefuindu-mi conștiința clipă de clipă.

În toată acestă scenetă a trăirilor umane,

Mi-am explorat profunzimile spiritului,

Dând viață și sens sentimentelor întrupate,

Inspirând în ființa mea bucuria…dar și suferința.

“Timpul… mi-a demonstrat vremelnicia vieții,

Fericirea….m-a făcut să înteleg agonia tristeții,

Adevărul…. mi-a argumentat slăbiciunea minciunii,

Dragostea…. mi-a dezvăluit izvoarele și sensul urii,

Blândețea…. mi-a expus cicatricile cruzimii,

Iubirea….m-a eliberat din abisul singurătății,

Credința… mi-a dat rezistență în arena realității.”

Astfel, am învățat că fiecare clipă… e o provocare

În a-mi modela conturul propriului Univers.

Orice pas înainte…l-am considerat o victorie,

Iar înfrangerile….lecții ce mi-au întărit răbdarea.

00711

Dallina. “Caruselul vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dallina/poezie/13990003/caruselul-vietii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.