Dafina David

e destul de roz? imi pun intrebarea, mersi de semn adelina:)

ma intrece zerul cu care ma spal every silent morning! tx for reaching me, pup

ma, da nu e o regula sa-mi comentezi textele, daca nu simti ceva vizavi de ele, lasa-le asa. e suficient pentru mine ca stiu ca le citesti. :)

dorie, sfatul tau e ca gonflabila, musca anytime da nu construieste nimic, cel putin nu in conditii de normalitate. iar aci daca nu-i vorba de o frumoasa si poetica normalitate, e sigur vorba de o frumusete si sensibiliate speciala.

buna irina. e voit repetat si rasrepetat, e voit antepus si desuet, nu stiu de ce, da e voit, e o voie pe care daca nu mi-as asuma-o eu sau textul si-ar asuma-o altii, sau altcumva, nu s-ar pune deloc problema vointelor si a asumarilor. fiind vorba de clarele- imaginea lor e aia a suprafetelor umane, de exemplu al picioarelor groase cu care se tine pargia mainii pe gatul pasarii la strapungere, happy happy sunday. totul e clar, senzorial, vizual, fotografic, si totodata topit, aici nu stiu, daca mi-e permis sa interpretez eu. sau cum vad eu. topit-camuflat, imn acelasi timp, cum lumea e facuta din viyibil si ascuns din rau si din bine. sau topit-luminos, starea sensibila a fotografiei. cumva aici se clarifica gestul in sine, al imaginii grotesti, crima tine de foame, crima tine de viata, s.a.m.d ar fi frumos sa suscite la asemenea si la alt fel de intrebari versurile, doar alminteri e redundanta, lectura.

nu sunt grava deci ma? huh? :P mersi pentru semn, totul e cumva descriere- nu mai stiu cu cine vb despre asta, ca sa nu ma repet pe agonia- da in fine, ziceam, revelata de natura si vesela, ca tot ce scriem, descriem, imi pare tare pertinent:)) tu ce crezi ma?

deci ploaia se poate orice numai suge nu! :))))) wow ce desteapta descoperire, deductie, paranteza, claudiu, like the truth and the light ;)

alice, scuze, da nu te-am luat la bani marunti deloc, eram draguta,, oricum, faci fata unui travaliu, nu-i de asta, dar vezi tu, eu pot sa sug ploaia, sa-ti explic cum? pot s-o sorb si s-o diger cu buzele cu limba si cu ceru guri, indiferent cat de fluida ii- alminteri de unde stii ca nu sug din ea praful, raul si binele, plusul si minusul sau puful cel mai fin al pasarilor , noah, eu asta am vrut sa zic, asta plus faptul ca asa patrund mai adanc in \'furtuna\', ca ai tu acum o prejdecata well- ca sa fim seriosi, versul meu se sustine de-a lungul poemului, daca nu simti sorry for you highness, daca nu-ti place sorry me but never sorry, totusi nu pot sa scriu decat asa cum scriu. nu trebuie sa ma citeasca nimeni no worries,

bine ca ai specificat, acadele, tate, alminteri cadeam in reprosuri inutile- de hataru lu lau, :))) bine ca esti fair, as zice ca-i o pricina, as zice ca-i un pai whatever, dar sa-ti spun ce e mai melodramatic decat asta! n-o sa inghiti niciodata acadeaua aia. mai jos treaca andrii popa cu calu, cele creveti cele maioneze cele crampe-

to hell with dafi then, lau. eu va respect si pe unul si pe celalalt. mie imi place cum suna, acum nu ma votez ca nu pot sa fac asta, si daca as putea s-o fac n-as face-o, dar ce are lumea cu cuvintele, serios. ce? numa ploaia n-o poti suge, restul da? ma enervează, de fapt demonstreaza ceva despre voi, asta, n-o sa spun ce decat daca insisti Capitan!

da-o incolo de cacafonie alice ;) si daca nu asta ai meant atunci da-o incolo de Dafi. as fi sarit in sus daca ma piscai de fund, poate data viitoare, mersi de sugestie, oricum, stiu ca e cu pritenie:)

raspar pentru ce daca e raspar? :)
nu ma corecta, nu-ti sade bine, lasa la altii formalitatile astea, consoane vocale reguli de gramatica, sa fim seriosi,

e mai mult o ars poetica decat o poezie despre prietenie, sinestezica sau arida fiind aceasta. :) de la ce se vrea pana la ce se vrea e mult, poate ai dreptate, nu stiu care e diferenta, uneori se pune echivalenta, alteori se nuanteaza, alteori banneaza agresiv. mersi, cezara.:)

orele se intorc de la sine, la, nu e vorba ca am putea sa le intoarcem noi, desi vointa e o problema de suflet. weird , weird :) da facem asa si facem pe bune: luam un pachet de biskrem, il desfacem, mancam astazi doi maine doi poimanie doi- orele trebuie sa se intorca pe linia asta. daca nu, se incearca cu pepenele, azi o felie, maine alta, si tot asa. si daca tot nu, se renunta pentru o perioada nelimitata de timp la chemarea orelor, ori patrundem noi puteri nebanuite ori e destinul lor sa se intoarca.
:)
tristetea poate fi optimista, pesimismul, la el e mai dificil- ori e feril ori e gol. sa ne regasim mereu, pana la urma depsre asta e vorba,

nu e vorba de a-mi raspunde prin eleganta la comentariul meu, dar multumesc, Silvia. pentru nuanta. asta-i o poezie trista in fapt, dar e amarui-dulceaga poate din pricina lejeritatii interioare cu care am asternut-o pe foaie- o fi n-o fi inconsistenta, who give a damn now? :)))
te pup si te astept cu drag,

si eu ma notez sub textul tau, mura. proza si poezie, coerenta si sensibilitate, imi place mult începutul. adica sunt doua versuri wa.

Hei, fractal izvorît din frunze și ramuri,
Oprește-al tău mers
fractal? :) e ca \'revolutia\' care mijeste catre ea, cercurile sunt defapt spirale. mie imi plac versurile acestea, cu complicatia pe care o dau si cu sensul pe care i le construiesti cautati, sensul in sensul de directie si mai palid de semnificatie,

pun, nu-i cam mult pun? :)))) , ma? sa inteleg ca poeziile mele sunt de la 3D in sus , aha :D long time before and after. stiu ca nu faceai exegeza, nu ma prea pretez cu textuletele mele la asta, asa cum moby nu se preteaza decat frust cu snobii . :))) te pup,
asa e eugen, poezia e manusa, se muleaza dupa fiecare mana in parte. ma incearca sa fie rautacios, nu stiu de ce.

proprietatea termenilor e rasturnata in literarura artistica, :) cred ca despre asta e vorba. sa-l intrebam pe eugen, despre ce trimiteri e vorba. :P
n-am patruns dincolo de descriere seara? ma gandesc, oare nu tot ce e scris e deDESCRIS?

* cala inflorita e cu trimitere la timp, si in special la timpul feminin, frumusetea care se implineste-infloreste treptat, se roade, se duce. e o privire in viitor, coridorul trecut \'inainte\' ,
** mallul despartirilor e punctul vechi dar in dublu l si punctul modern de confluenta a societatii, a familiei- e o amintire la care recurge eul in transcendera timpuli, e ca o privire dinainte intreprinsa inapoi:) caci mallul e inca cel al unirilor, al cumpararilor, al morilor- puternice ori de jucarie.
din viitor se vede diferit. e doar o altrenanta de timpuri si de sensibilitati, o alternanta de sine/sinuri/sini.
planul secund si cadru e camera patrunsa de umezeala, femeia lipita de \'tabieturile\' ei*** foenul, cartea, plapuma cu pene, tacerea si singuratatea, masurarea bijuteriilor/ accesorilor si porilor deschisi in ea.

ma bucur ca place poemul, Eugen. nu stiu ce sa zic despre editori si treaba asta, probabil n-am strans toate calitatile necesare \'publicarii\'. dar ai dreptate, uneori, ai vrea sa stii cum se sustine asta, avand in vedere ca exista texte mai slabe decat asta in prima pagina. oi fi eu narrow minded? care no more! irelevanta faza pana la urma. suntem cum suntem, da suntem luptatori cand e vorba de po misiune buna. :*

referirirle filozifice explicite lipsesc, mari. implicit, nu cred sa existe poem frumos fara \'nuante\' filozofice. :)