Dacian Constantin

Bogdan,

Si despre plecări se pot spune lucruri interesante (dureroase, de obicei) și cred că însăși poema ta spune asta, contrazicând acel vers.

Indecisul... între aripă și zbor, între mări și picuri de ploaie...

Cred că poema ta are forță tocmai prin acest balans
care
aș vrea să cred că naște
un echilibru

aș mai spune despre doruri,
dar mi-e teamă că aș rămâne
prinsă
aici

ca o formă a trecerii poemei prin mine,
umilul cititor


prietenesc,

Silvia,

Respir și inspir, dincolo de poezie, cu mișcări de gen, pare că nu respir? Uneori inspir mai tare ca să îmi iasă sânii mai puternic în față: noroc că plouă și nu mai e vremea decolteurilor :).

De \"apoi\"-urile din poezie au pomenit mai mulți comentatori, de ce ți se pare că ți-am adresat un comentariu doar ție?:)

Tranșarea mea nu a fost un efort de a-mi apăra poezia: eu nu apăr cuvinte. Am primit întebări, am răspuns. Doar e atelier, nu?

Eu îmi semnez comentariile cu \"prietenesc\" pentru că așa simt: nu îmi poate lua nimeni asta. Nu știu despre ce \"etică\" zici, ce etică s-a încălcat aici... O spui mai clar?

Nu cred că poezia mea poate răzbate mai \"sus\", despre ce scară de valori vorbești?! Nu mă supun nici uneia. Doar mă scriu. PE MINE-MÃ.

Pentru că marea ta problemă este că nu e un text de recomandate, voi proceda la modificări în text pentru a scăpa de steluța roșie. Nu am mituit nici un editor pentru a mi-o acorda. Sper că el, editorul, se uită pe rândurile astea și observă ce neliniști ți-a pricinuit.

Cât despre Chișinău... oh, nu, poezia mea nu va \"răzbate\" până acolo...

Corneliu, insinuările sunt ... poetice :), deci au circumstanțe atenuante... Mulțumesc pentru argumentare!

PRIETENESC,

Bobadil,

Între jurnalism și poezie, în ființa mea este o distincție clară, cât pot eu să o fac de clară (intruziunile sunt inerente). Mă bucur pentru că faci parte dintr-o astfel de familie care, bănuiesc, este fericită. Eu nu fac parte din nici o familie, iar cea pe care o mai am e îndepărtată. Ceea ce nu face subiectul acestui poem.

Fac self-analiză zilnic, cu procentajul de obiectivitate de care sunt în stare. Nu știu de sunt vanitoasă, rezultă asta din încercarea mea de vers?! E o atenționare bună în acest caz, voi avea grijă. Nu am intenționat acestă scriere, mai mult decât o intenționezi chiar tu, când te apuci de scris.

Aștept referințele pe captiva_matrix@yahoo.com, adresa mea de e-mail, precun și ce au ele de ameliorat. Îți mulțumesc, deci.

prietenesc,

Danule,

Nu sunt nici patriotică (peste măsura bunului simț) și nici sensibilă către simandicoasă (te rog să nu crezi asta) - am scris atât de concis pentru că mă grăbeam la ora respectivă, iar concizia se poate să îți fi părut și ofuscată. Autumnal - îmi sună mie a franțuzism de la \"automne\", iar ceea ce nu înțelegeam era diferența dintre \"o vecie\" și \"pe vecie\".
Atât.

Apreciază nu răspunsul, nu efortul, ci sinceritatea.

prietenesc,

Dan Dediu,

Versul pe care il citezi este : \"pompându-mi sângele în afară\", nu ai citit cu atenție, dar nu e nici un păcat :)
Nu o să zic niciodată \"autumnale\" pentru că nu e românesc.
Nu am înțeles sugestia cu \"o vecie\".
Apreciez trecerea.

Dana,

Am înțeles prea bine ce mi-ai spus, și inițial și acum. Să nu cumva să îndrăznești că NU. :) E prima și ultima oară când despic: numai lemne de acum încolo, Danielă, numai lemne și piept de pui! :) Mulțumesc!

prietenesc,

Cer scuze cititorilor/ comentatorilor atat pentru unele greseli typo, cat si pentru acel suparator \"am simtit ca se simte\", inadvertente aparute ca urmare a transarilor facute in graba. Graba a aparut ca urmare a presiunii cotidiene de care stim cu totii si ca urmare a nevoii mele de a va raspunde pe masura.

Multumesc.

(scuze pentru diacritice lipsa)

Exista mai multe forme de orbire, implicit de vaz (vedere), asa cum si violul, abstractizat fiind, nu mai tine prima pagina a cotidianelor de scandal. Eliberarea presupune o lupta: de multe ori cu sine, dar o lupta crancena, asumata si chinuitoare. Te dezbraci de sine si iti aplici lovituri in figura, in figura pe care te-ai obisnuit sa o porti si care... nu mai tine!
Nu este o dovada de sado-masochism (pentru intelegerea deplina a conceptuolui vezi, de plida, Lucretia de Borgia sau Sade), ci de evolutie. De urcare a unor trepte spre tine, tot mai IN tine.
A-l viola pe celalalt inseamna (aici) a-l lua cu tine in gand, a-l gandi, a-i da viata in tine, fara ca el sa stie sau sa aprobe asta. „Pernele lunii” – expresia aceasta – are rolul de a „indulci” eventuala repulsie a cititorului fata de „te violez”, a-i da sensul unei patrunderi intime in sine prin celalalt, cu celalalt. Absenta – ea duce la acest viol mental. In absenta omului „de violat”, gestul violarii este doar recunoasterea unei neputinte: neputand sa-l ai pe celalalt, aici, acum, il aduni in gand, ii asigur confortul pernelor lunii (universul interior) si indraznesc sa il am. Sa il iubesc in pofida interzisului.

Sa vorbesc despre sange (transarile – cu „sh” – trec mereu prin asa ceva): aceeasi idee simpla si deloc originala a eliberarii sinelui (prin celalalt) este subliniata de acest „in afara”. Introspectia se realizeaza in prezenta celuilalt: pentru ca el sa ajunga la (in) mine, am nevoie de o exteriorizare vulcanica, sigura, convinsa. De o OGLINDA. In perceptia obiectului este ascunsa si perceptia de sine, a observatorului. „ In cunoasterea lumii se implica si cunoasterea de sine. Constiinta de sine si constiinta despre lume sunt indisociabile. Trairile subiective reunesc internul cu externul.” (Paul POPESCU NEVEANU - Dictionar de psihologie , Ed. Albatros, Bucuresti, 1978, p. 376). Daca omul nu ar incerca macar sa se observe, sa se cunoasca, atunci nu s-ar putea perfectiona constient (Socrate lega efortul cunoasterii de sine cu desavarsirea morala.). Nu poti, asadar, sa privesti pe fereastra pentru a te vedea trecand pe strada. Datele introspectiei sunt MIJLOCITE prin verbalizare si relatate verbal: de aceea, aceasta izbucnire a sangelui in afara, aceasta deschidere pentru care lupt – nu singura, ci cu soldatul fiintei mele, cel care ma ajuta in demersul acesta, inotatorul prin gandirea si simtirea mea, prin sangele meu, cel ce se impiedica in MINE, pentru a ma reda, pentru a ma recrea, totul impreuna. Se intelege, deci, ca NU tot ceea ce constituie simtire si afectivitate este susceptibil de a fi exprimat verbal.

Despre semantica, semiotica si lingvistica:
- da, „apoi”-ul poate fi lucrat. S-a intentionat asa pentru a da o nota episodica procesului explicat mai sus, pentru a descrie. Repetitia lui poate fi, intr-adevar, suparatoare. Am fost constienta de asta, dar exista o echivalenta intre cele doua strofe care am simtit ca se va simti mult mai bine prin acest, aproape narativ, „apoi”;
- despre timpuri: timpul trecut, timp al evocarii este trecut intre paranteze. Sunt convinsa ca toata lumea stie de „stream of consciousness” inca de la Virgina Woolf si ca „sariturile” de la un timp al relatarii la altul nu sunt noutatea (deranjanta) Alinei Lazar. Prezentul si perfectul compus sunt oarecum complementare (in sensul completarii cu informatie);
- „inoti in lava acestui salbatic MINE” – a fost schimbata valoarea gramaticala a pronumelui, substantivizandu-l; astfel, MINE-le, EU-l este personalizat. Nu simt mai fericita exprimarea „salbaticul DIN mine” pentru ca aici important este eul, nu salbaticul, accentul este interior, nu pe furia revarsarii in afara, respectiv „salbatice” (pulsionarea SINE-lui – sinele mai este denumit „eul apersonal);
- „m-ai luptat” – imbogatit de acelasi registru prin „front”, „ranita” , expresia vrea sa sublinieze iar implicarea intra si/sau inter-personala: celalalt se lupta cu mine pentru mine si prin mine;
- „capruiul” – substantivizarea adjectivului VREA sa ofere aceeasi nota personalizaNta a vederii, a eliberarii, a luptei reusite (vezi diferenta dintre „a vedea” si „a privi” : privirea este catre exterior, vederea (aici) implica patrunderea profunzimii prin propria culoare, in speta, capruiul);
- „parametrii reprezentativi ai genului pe site” – orginalitatea este una dintre caracteristicile esentiale ale unui scriitor (chiar neofit fiind) : incadrarea scrierii autorului in anumiti parametri inseamna insasi uciderea actului de creatie.



Aceasta analiza a propriului meu text s-a facut intr-un abator: transarea nu a fost deloc gratuita, ba chiar sangeroasa, tinand cont de faptul ca a trebuit sa disec in scopul de a explica privirile care nu au reusit nici macar sa strapunga crusta („coaja desprinsa de pe ochi”). Iau in considerare sfaturile si consider acest cometariu un ALT act de creatie, o prelungire a poemei.

prietenesc,

Adrian,

Da, este ceea ce caut: naturalețea și dezinvoltura. Mă bucur că am reușit asta într-o oarecare măsură. Mă voi mai gândi, într-adevăr, la cele șase versuri de care zici.

Mulțumesc, sper să merit! :)

prietenesc,

Andru,

Ai o repetiție a cuvântului \"drum\", așa ai intenționat-o?!

Acum să trecem la lucruri mai serioase:
Poema e cumva despre regăsire, tu însă nu ai clișee aici și vii iar cu prospețime și colocvial, cu originalitatea exprimării și cu poftă de viață.

Nu pot, deci, decât să îți felicit muza:), Andrule, și... să aștept următoarea dovadă! :)


prietenesc,

Maria,

Tot ce îmi doresc este această credibilitate de care zici. Nici nu poate fi altfel căci aleg totul de aici, din viața reală. Iar tu, Marie, alegi mereu versurile pe care mizez cel mai mult sau, dimpotrivă, cele de care mi-e teamă (oare vor exprima ceea ce simt așa cum trebuie?!), pe scurt, ești cititorul pe care-l aștept!

Cristian,

Sunt pasaje PRIN care trebuie să treci: e musai. Linii de front care trebuie câștigate. Nu ai cum să renunți la ele, chiar dacă spațiul publicitar e cel care aduce veniturile... Cred că ai vrut să îmi spui să fiu mai concisă, să nu mă întind atât de mult. :) Rețin sfatul și îl iau în considerare. Mulțumesc.

prietenesc,

Femeie fiind,

Adun din calatorie cu o placere nebuna

toate sandalele rupte

sa nu uit care cumva pe unde

am trecut

ca sa ma ajung pe mine

intru soarta carnii...

despre care ti-am scris


prietenesc,

Si eu stiu un orb, Nortem...

Care simtea doar aerul de sub aripi...

Si tacerea...

Multumesc,

Andrei,

Nu lipsesc din nici un cuvant de-al meu: altfel toata lumea si-ar da seama...

Bianca,

Incerc sa rezolv prozaicul. Dar cum?!

prietenesc si multumindu-va.

Ioana,

Lumina de la tine va incalzi cuvintele.
Unele se vor rumeni atat de frumos incat vor face pofta!

Ai sa vezi!

Multumesc.


prietenesc,

Nancy, Ruxandra,

Păreți două lumini lângă foaia mea de scris.
Mulțumesc pentru trecere.

Da, Di,

Mi-a fost teamă că parantezele nu vor spune nimic.
De aceea le-am și încadrat așa.
Mă bucur că le-ai desfăcut,
eliberându-le.

Versul acela, da, e puțin forțat, e experimental.
Deja am primit un feed-back pentru care
îți mulțumesc.

P.S. Mă topesc după \"Li\", mai ales că nu îmi MAI spune nimeni așa.

prietenesc,

Nu e trecut, Silvia, cu vederea.
Am citit direct din volumul autorului.

De atunci, astept ca Marian Solea sa posteze si \"Dare de seama\", poezia care mie mi-a placut cel mai mult din acest volum. Si se va intelege de ce :)

Tot asa, fara timp pentru respirat!

prietenesc,

poemă ambientală, Narcisa.
destul de nostalgică, în ton cu anotimpul sau... cu lipsa lui.
îmi place parfumul lăsat de poem în urma citirii sale, dar se poate ca impresia să fie dată de aportul meu de cititor îndrăgostit de toamnă:)

registrul în care se scrie însă, dă poemei îndeajuns credit ca să își merite titlul.

am și vers preferat, deci pe care îl consider foarte reușit:

\"ne-ntâmpinăm cu degetul pe buze presând
iluzia că ne suntem autorii tăcerii
antitetică e doar gălăgia inimilor\"

presupunând că m-ai înțeles :), aștept toamna aceea, vie, sigură pe sine, sigură în noi.


P.S. Este cumva o formă de a ține piept convențiilor, de a te împotrivi anotimpului, tocmai pentru ca apoi, căderea, renunțarea, abandonarea în anotimp, să fie mai dulci?

prietenesc,

E firesc, Vasile, ca majoritatea oamenilor, te exciți mental.
Dacă reușești să și inciți - se numește că echilibrul este realizat. :)

Despre poemă: Sunt câteva versuri care rup puțin ritmul, dar asta depinde și de talentul recitatorului (am prostul obicei de a recita - atenție!! - mental :), poeziile, pentru a le descoperi ritmul și eventuala muzicalitate).

Îmi par reușite imaginile și nu cred că le-ai vrut tu după perdea, ci mai degrabă ai dorit să provoci cititorul la a înțelege și imagina relația ta cu poezia. :) O relație destul de pătimașă, de altfel. Nu-i așa?

Remarc strofa aceasta:
\"desfă-ți larg cerul gurii dulci
să mușc din rădăcină zorii
să juisăm cu alb de fulgi
să dea cu pietre trecătorii\" unde, printre trecători, e posibil să fim chiar noi, ăștia de comentăm minune de relație a ta, personală și rimată cu poezia.

Și mai tragem și cu ochiul!

Dincolo de zâmbet, nu știu de ce, simt că aici se află un poem serios. Aproape grav, la a cincea citire :)

prietenesc,

Maria,

Admir stilul ermetic, acel stil încărcat de simboluri al unor poeme. Admir autorii lor pentru strădanie și pentru matematica unor cuvinte.

La tine însă este atât de aerisit încât poema ta e ca o lecție. Sau, mai degrabă, așa o simt eu. Semnele vorbesc pe limba lor, în semantica lor clară și lină. Însemnele iubirii trasează alte coduri, comunică prin alte canale, dar, Maria, totul e clar și armonios.

Jocul e înaintea oricărui pretext.

Limpede.

prietenesc,