Dacian Constantin
Verificat@dacian-constantin
Da, Andu, e un poem mai vechi. :) Ai știut.
Ela, reinventează-mă!
Anne-Marie, tu știi să le simți mai bine decât le scriu eu.
CristiEne, totul este așa cum am spus că va fi :)
prietenesc,
li
Pe textul:
„în loc de perfuzii" de Dacian Constantin
între paranteze
o pasăre cu patru picioare și un stâlp cu două rădăcini.
Desigur că așa ar fi important să fie.
Pentru asta însă e nevoie de un EU aerat și cuminte,
clar, răstignit, înviat, dus înspre natură, dumnezeit
și sfidător de timp.
De aceea e important să întâlnești un om care să te ajute
MAI ÎNTÂI
să treci prin toate astea.
Oi fi înțeles ceva?!
(\"penelopa\" e cel mai bun titlu pentru un comentariu
sub un poem cu titlu ca acesta!)
li
Pe textul:
„nu plânge nausicaa" de Dacian Constantin
Da, un joc de cuvinte pe care mă bucur că l-ai văzut și, mai ales, înțeles.
Și, dincolo de joc, o spaimă serioasă.
Corneliu,
Marele adevăr al comentariului tău e acesta:
\"E un joc nou, mai tonic, cu pluta pe potopul periculos-exaltant al emoțiilor.\" >> Cea mai frumoasă declarație de dragoste care mi s-a făcut odată, de mult, dar tot în timpul vieții mele a sunat cam așa: \"Li, ești dusă cu pluta!\". Desigur, pe atunci ciopleam la arcă. :)
prietenesc,
li
Pe textul:
„durează-mă" de Dacian Constantin
tu, adică :)
Pe textul:
„nu plânge nausicaa" de Dacian Constantin
Uneori mă las pe mine mie însămi.
Îmi cu totul asum asta.
Dacă ai văzut aici un poem și o lumină, mă bucură.
Au grijă de stele și de văz! :)
Mulțumesc.
Dorin Cozan,
Sunt convinsă că nu aștepți răspuns la acele întrebări.
Salut trecerea ta pe aici.
prietenesc,
li
Pe textul:
„nu plânge nausicaa" de Dacian Constantin
Italicele sunt de la înclinările mele a trestie pe spate și apoi înapoi pe față,
după care vine un moment de îngheț, trist moment, de altfel,
și rămân înclinată spre dreapta.
Cine nu a dansat cu Nausicaa nu are de unde,
oh, nu,
nu are de unde să știe aceste lucruri.
(cu picioarele-mi fac must, cuvântu-i sub talpă dus!) :)
li
Pe textul:
„nu plânge nausicaa" de Dacian Constantin
Bazil, ai desfăcut parantezele. Eliberându-le. Ai curaj și știi și cum! Moartea din strigăt și bucuria din plâns.
Nausicaa în mine.
Mulțumescu-ți.
prietenesc,
li
Pe textul:
„nu plânge nausicaa" de Dacian Constantin
și eu îl rostogolesc
și el se face tot mai mare,
mai am nevoie doar de o suflare de viață
de la dumnezeu
ca să o fac să clipească.
e liniștitor gândul că au ajuns la tine
și jocurile, și frământările acestui aluat care se scrie pe sine
și care sunt eu.
e îmbucurător că le-ai expus altfel,
că le-ai tradus,
mai ales că, așa cum mai spun eu de o vreme,
simt că am închis toate cuvintele într-o celulă
și nu mai știu cum să le fac ferestruici,
să le ajut să evadeze.
mișcarea calmă, da, este insuficientă.
de parcă dacă i-ai spune vântului să nu mai bată,
el chiar ar face-o. :)
(ideea de rosto-golire era atât de ascunsă... )
mulțumesc, Ted.
li
Pe textul:
„durează-mă" de Dacian Constantin
Zilele acestea mă gândeam să divorțez.
Atâtea cuvinte au ajuns să îmi mănânce inima,
de-a binelea.
Mă gândeam să dezertez din cuvânt,
cum că, el, cuvântul, nu mai este prietenul meu,
ci piatra de moară pe care o duc la gât,
ca o PEDEAPSÃ.
Dar dacă și tu și Dana îmi dați târcoale,
cu tot cu suflet, cu tot cu sprâncene ridicate,
și cu netrucată înțelegere,
cred că o să mă mai mint puțin.
Cum că acolo, în ele, în cuvinte,
mai pot încă plăti chiria.
Deci, locui.
:)
Mulțumesc.
li
Pe textul:
„durează-mă" de Dacian Constantin
Delirez...?\"
Da.
Delirezi!
li
Pe textul:
„și blondă și caducă" de Dacian Constantin
Alinarea ta sosi la timp. Zbaterile pe uscat anunțau refluxul.
Dacă nu îmi zdrelesc prea tare tălpile în scoici
sper să ajung la timp.
Cum unde?
Pe malul celălalt.
Să scriem cu ochii orizonului
un poem.
Împreună! :)
li
Pe textul:
„durează-mă" de Dacian Constantin
Inclusiv cel al vâslirii prin apa de ploaie!
Uneori îmi place să ies din mine
să văd cum îmi stă în alte haine,
altele decât cele ale toamnei acesteia cuminți.
Inconștientă, dar frumoasă (tocmai prin asta),
li :)
Pe textul:
„și blondă și caducă" de Dacian Constantin
- Adică ce, nu ți-o fi plăcut?
- Nu-i genul meu.
- Și care-ar fi acela, mă rog?
- Gratis.
Pe textul:
„și blondă și caducă" de Dacian Constantin
Nici nu am simțit că ai fi luat ceva în răspăr, îmi pare rău că s-a înțeles asta. Ba dimpotrivă, m-am bucurat că ai fost aici, offf, am răspuns de la serviciu, într-o oarecare grabă și probabil că răspunsul meu a părut scorțos. Dar, da, puteam renunța la definiția de dicționar :) Recunosc! I-am spus blondei caducă pentru că am vrut să fiu ironică în scrierea asta, și tu, Ioane, știi asta... acum zici că nu înțelegi, acum că te pricepi și tu un pic :) Sunt ironică, deci, și cu o aversiune brunetă către o blondă oarecare căreia am putea să-i spunem \"cotidian\" sau \"noua bursă a valorilor umane\". Știu că nu avea nimic rău intenționat cuvântul tău, Ioan! Îmi pare rău că ai înțeles altfel! E vina mea.
Cozmina,
Culmea e că nu am vrut să fie feminin. Nu știu cum să explic asta. Dar dacă a eșuat în ceva și a dat în altceva, tot e bine, zic :) Cuvintele tale sunt prea frumoase pentru încercarea mea de poem.
Mulțumesc.
li
Pe textul:
„și blondă și caducă" de Dacian Constantin
si vara din tine să facă cireșe
urechile vremii pe dealuri plăieșe
dogoarea privirii se-apleacă-nspre ceas
e mult până-n toamnă și-adânc până-n pas
și vezi că la dreapta e-un drum fără șine
dinspre-ale cărui virgine coline
un anotimp nou se pare că vine
:)
m-am jucat.
prietenesc,
li
Pe textul:
„in mine e-o vara torida" de Ion Nimerencu
Zic și eu...
li
Pe textul:
„cursuri de „poezie IT”" de Vasile Munteanu
... dacă mă înțelegi...
Haina \"mai plină\" adică, deh, în mintea mea, asta înseamnă cu mai multe pliuri, cu mai multe buzunare, cu mai mare cătare și cu o mai mare investiție, dacă iar mă înțelegi... :) deci, plină DE CE, nu CU CE :)
E bine că ai trecut Ioan. Mulțumesc.
prietenesc,
li
Pe textul:
„și blondă și caducă" de Dacian Constantin
Te felicit, Tristan, pentru paternitatea pe care o ai față de aceste cuvinte despre ale căror emoții și, repet, sinceritate, nu se poate scrie în nici un comentariu.
Mi-a plăcut mult. Foarte mult.
prietenesc,
li
Pe textul:
„O după amiază de octombrie" de Andrei Badea
Savuros și plin de viață.
Cred că melanjul dintre real și încăpățânarea de a o ține tot într-o poezie, ți-a ieșit bine de data asta.
Cel puțin, eu nu m-am poticnit în citire.
Cel mai mult îmi place strofa cu Luana. Nu știu de ce:) Pare cea mai rotundă și, oarecum, matricola poemului.
Deloc riscant experimentul,după părerea mea.
plînge ca o zmiorcăită tot dimineața
zice că nu o găsește prin pat : plăcut mult exprimarea. Nu e \"smiorcăită\"?!
prietenesc,
li
Pe textul:
„nu po-e-ti-za" de sorin despoT
Virgil Demian,
Dacă nu poți imagina-înțelege-concepe-creiona-cugeta
cu referire la
trecerea mâinilor cuiva prin sufletul altcuiva,
(\"îmi trec mâinile prin sufletul ei
ca și cum i-aș mângâia părul care crește din sine\")
îți sugerez să te speli pe mâini
de poezie.
E doar o părere.
prietenesc,
li
Pe textul:
„locul din care tu începi" de Vasile Munteanu
