Dacian Constantin

destul de sigur pasul versului, ted, pentru a fi credibil în ceea ce privește licorile amețitoare. :)glumesc.

de ce e duhul \"albastru\" în ultima strofă?!
electrizant?! aproape viu?!
chiar vreau să știu asta. nu sugerez nimic, doar vreau să știu.
dacă se poate.

\"sunt obosit de rea minciună
de mine însumi obosit\" - m-a înduioșat repetiția asta... nu este ceva extraordinar sau original, dar ... are parfum!

eu am băut vin alb în seara asta.
duhurile mele nu au culori.
dar... așa e... se varsă toate când...
prea mult tine însuți și prea obosit e.

ah, și să nu uit:
\"voi sta în bălți de mine însumi
ca un picior al nimănui\" - cocostârcă mi-e inima uneori,
zise poetul.

prietenesc,
li

aproape hercinică,
pielea unui vis se adună să nască un munte.

la poalele lui, picioarele noastre mici.
pe culmi - privirile noastre duse deduse vii.

electrizantă imaginație.

ca și cum ai exista.

de-a binelea.

li

Nu cred că îți poate cere cineva să fii cumva...
Inclusiv, drăguț.
Eu, cel puțin, nu am nevoie să fii drăguț.

Un pic mai coerent ar fi de folos tuturor, însă. :)
Cât despre datul cu capul de pereți, nu știu de unde ai dedus asta... E bine însă că ai dedus ceva.

Mi-e greu să mă abțin câteodată, nu îmi amân plăcerile :)


li

Nu am înțeles ce înseamnă \"nu ca un tot\". Ah, probabil înseamnă \"doar parțial\", nu? :)

Desigur, asocierile mele sunt atât de ciudate încât nu pot acoperi o idee. Cea de schimbare de grai, de pildă. De limbaj. De registru. De viață !

Mulțumesc, Adrian. E doar un experiment :)

li

Marian, acestei scrieri îi lipsește obrăznicia. Asta simt eu:) Curajul - ca să fiu mai blândă. Însă asta nu înseamnă că nu îmi este oglindă. Ci dimpotrivă.

Corneliu, fac asceza uimirii. Am învățat de prin eseurile tale. Mulțumesc mult pentru versuri.

Ioan, mă bucur mult că ai venit pe-aici. Cred că mă minți, tu știi să pictezi... Uneori, recitesc \"Fereastra\" ta! Asta e dovada picturii.

Adrian, voi lua în serios sugestia... Până atunci, să ne dorim să ținem în mâini cănile potrivite.

prietenescu-vă,
li

De la goblen, am trecut direct la croitorie. Cu șușotelile aferente ale vecinei mele, proza. Că despre ea zic. Nu prea ne pupăm des, dar când o facem, e cu patimă. :)

Despre piedici, știu că împleticite mai sunt căile Domnului... De aceea, vorbesc prin semne și după semne mă iau.

Mulțumesc pentru AUZ :)

prietenesc,
li

Oho. Atunci e vina lui Mihai. Sau a mea că nu mă uitai atent:) Scuze.
Nu retrag însă nimic.
Mai ales îmbrățișarea!

Să nu fiu offtopic, pentru că nu vreau, o să zic despre
\"degeaba-de-tren-rămasule\" care mi s-a părut tare pe șine și fără a avea nevoie de acar.
Adică mi-a plăcut fără să am nevoie de explicitări conexe.

Adică, stai așa, trebuie o zi anume pentru serbări?!
Eu sunt prea EU astăzi așa că zic La mulți ani tuturor :)
Sunt vie,adică.

Sper să molipsesc cu exuberanța.
Stai așa: \"au să îți toarne\" nu ar suna mai bine cu \"îți vor turna\"?! Sau \"or să îți toarne\"? Zic și eu...

E de ziua ta?!

Ehe... atunci... să trăiscă poemele prin mâinile tale și tu prin puterea lor! Nu caut să zic ceva inspirat, dar pentru că tot ne-am contrat de câteva ori, simt să te îmbrățișez de ziua ta.
Sfinții, în voia lor, să serbeze reducerea toxinelor.
Din suflet.
Așa să dea Dumnezeu!
Și încă puțină pace pe deasupra!


Cu sufletul,
li

Se poate spune și altfel adevărul decât în câteva cuvinte, Daniel? Și în alte câteva următoare, spânzurătoare, eliberatoare tăceri?!
Da. A nu se alerga. A se păși înspre zburare.
Cum pui piedică zborului fără să frângi vrei aripă?!

Aiurez. :) Comentariul tău mi-a adus întrebările astea.
Mulțumesc.

Prietenesc,
li

Deduci bine, apoi deduci dintr-un răspuns că nu ai fi dedus bine. :)
Să-mi trimiți și mie melodiile acelea.
Dar deduci bine.
De ce să spun mai mult?!
Izbucnire, da :)
Pe viu, Daniel.

Mulțumesc, habar n-ai cât m-ai bucurat.
Cu zâmbetul pe buze am citit comentariul.

Mulțumescu-ți!

prietenesc,
li

am o singură conservă
nu lipesc peste ea etichete
ci lăcomii

multe expiră mâine
multe diseară se nasc
halucinogene în stare pură
concentrație 90 la sută

sweet misery

în tâmplă crește un ochi
răzbun vederea


asta e o nebunie, ce am făcut eu aici, știi, nu?! :) prea ocazională și prea grăbită. mă voi gândi. :)
mulțumesc.

li,
iubitoarea de provocări :)

Da. Gabi, am încercat și da, începutul e derutant.
Așa o să prelucrez încercarea de poem.
Am simțit și eu la fel, dar am meteahna de a încerca să mă fac înțeleasă. Obțin contrariul, evident.

mulțumesc.

li

chiar am o singură conservă. nu lipesc peste ea etichete. ci lăcomii. o să-mi adun creierii, ioana. și forțele.

mult sângele nu are cum să fie pentru nimic.
cuvintele, da. da, Șerban?!

golul, mare, foamea. văzul. trecerile prin. Florin, da.
încă nemușcândă, gura inimii mele a învățat să tacă.


mulțumesc.
tot ce îmi spuneți e important.
și va conta.

li

Lidia,

Nu de târgul de vorbe vulgare trebuie să ne fie teamă!
Ci de cum rămân tarabele după ce tot ce a fost la târg s-a epuizat.
Pentru că, nu-i așa, produsele astea se vând cel mai bine!
Am citit și ieri o poezie de-a ta și mi-a plăcut.
Continuă!

li

Radu,

Eu pot multe, de ce crezi că n-aș putea crede că ai făcut sugestia cu ieșitul pe afară, la răcorel?! Îmi pare rău că nu sunt originală, însă atât pot să fac. Această sugestie.

Dar tu ai putea să faci mai multe, nu-i așa?! De fapt, trebuie să faci mai mult. Nu mă interesează politica editorială și managerială a acestui site, dar valoarea morală a lor dă semne de astenie. Morală și umană, să ne înțelegem. Așa cred eu și așa se aude.

Faptul că mi-ai amintit episodul de mai sus mă duce cu gândul la faptul că ai o atitudine paternă, pentru care, te felicit! :)

Eu nu sunt de partea nimănui, nici măcar a mea, nici măcar a ta.
Eu sunt de partea poeziei.
Oriunde s-ar scrie ea.

li

Carmen, și pe mine mă amuză monștrii, zău. Mai ales că nu mi-e frică niciodată de ei. De orice soi ar fi :)

Dana, am receptat invitația și de abia aștept să îi dau curs. Mulțumesc :)

Șerban, ai scos din context și ai reformulat după cum ți-a fost pofta. Nu spuneam de glumițe, ci de un spirit mai liber și mai dezinhiba(n)t care, da, presupune și umor(știut fiind că acesta este deseori marca inteligenței).
Conform statisticilor, cele mai mari frustrări și cu cele mai dezastruoase efecte sunt de natură sexuală.

Sunt virtual-idealistă,da.

prietenesc,
li

când îl văd pe Moș Crăciun, nu GÂND :) deh, Aptă de Gând m-am grăbit înspre CÂND :)

Oho. (aceasta este exprimarea mea entuziastică atunci gând îl văd pe Moș Crăciun venind înspre mine, cu dar cu tot)

Mușcândă, ideea m-a prins cranț și apoi harț între dinții ei, plăcut chinul, zise li, masochistă.
Acum, fiind serioși, Dă-ne-un semn, omule sfânt deține cumva cheia foametei declanșatoare de sfâșieri sau, cel puțin, așa înțeleg eu.
Pe mine, cititorul, m-au încântat saltul peste registre și marșul printre ele, scurt și... tendențios :)
Pe mine, scriitoarea, bine, semi-scriitoarea, m-a apucat o ciudă constructivă cum că nu m-am gândit până acum la acest \"Aptdegând\", la protezele lui, la cariile și extracțiile mentale.

Salut altceva-ul acestui poem. :)

prietenesc,
li

Da, Ioan, verificai Îndreptarul și am găsit ambele variante pentru pluralul lui \"toartă\"... cred însă, așa cum ai sugerat, că \"toarte\" dă mai bine (decid asta și în urma consultării altor persoane, ca să vezi cât de în serios iau cuvântul, în general). :)

Apoi, să știi că e genul de comentariu pe care îl aștept de fiecare dată când postez ceva pe site. Sincer. Primesc rar astfel de comentarii, deci, de-a binelea, îți mulțumesc. Am procedat și câteva modificări, acolo unde sugestiile tale s-au întâlnit cu rațiunile mele și le-au dat dreptate.
Nu am șters \"ridurile de-asfalt\". Pentru tine, că ești prea istetuț explicitează inutil: pentru mine, nu :)
\"colț de inimă pe stânga\" , poziționarea aceasta pe stânga am făcut-o cu ideea unei eroziuni dedusă din repetiția aceluiași nătâng gest, al \"mâncării\" propriei inimi. De aceea, am ales și am păstrat \"pe stânga\". Simt eu că direcționarea și, implicit, reamintirea ei, poate să doară.

\"Triunghiurile colaterale\" îmi subliniază colțurile de mai sus :) Îs nebună, nu?! Triunghiuri ale căror colțuri unite fac un cerc. Aceeași angoasă. Același lucru. Și lipsa unei ieșiri. E ca la pizza, Ioan... Când o tai felii, ai minim patru triunghiuri. Dacă ești generos :) Îmi pare rău că nu sunt o bună \"explicitardă\" :)
Da, am simțit și eu că sufăr de verbiozitate și o să lucrez la asta. Mai ales că, dacă te mai și atenționează cineva, apăi e clar că așa e. Logoreea vine mereu din dorința mea de a fi receptată. Ceea ce nu e mereu atitudinea potrivită, nu?!
Să nu-ți ceri scuze. Mi-a folosit și îmi va folosi comentariul tău. Consider, însă, în acest moment, poema ca fiind așa cum am dorit-o să fie și exact atât cât pot:). Cel puțin, în acest moment...:)

Mulțumesc...
Să mai vii așa, mai ales, că, ai văzut?! te-am trecut și la biografie :).

liul

Oho, Adrian Georgescu, salut altceva-ul din poemul tău.
Ai mare noroc cu graba mea, pentru că altfel l-aș fi luat la bani mărunți :) pentru că merită...
Să zicem, de pildă, despre acest \"distanța își juca metrii la poker\" din care deduc și aleatoriul, și chemarea norocului acolo unde măsura nu prea mai poate face mare lucru.
\"uită-te în jurul meu încă te mai vezi\" este o altă fărâmă căreia i-am atribuit sprânceana mea ridicată a uimire plăcut.
Știi, Adrian, cred că cel mai mult mă încântă aici ideea poemului. Faptul că se scrie așa de mult despre INTRÃRI încât mie, ca cititor și scriitor, mi s-a cam luat.
Tu ai scris despre o ieșire împiedicată, despre o evadare dorită în mod asumat, în note grave și, oarecum, încă nedezlipite de UNU.
Sper să fi fost coerentă.

Voi reciti cu plăcere.

Prietenesc,
li