Dacian Constantin

Adrian,

Am frânt sonetul de propriile lui margini,
de muzica și frământarea lui seducătoare:)

Mi-a plăcut să fac asta.
Am învățat cum se spune simplu
o dorință vie.
Cum se trăiește ea.

(\"o dată\" nu ar trebui scris așa, separat?! ca pentru a sublinia că o singură dată, măcar o dată - e de ajuns?! Zic și eu... )

Mulțumesc, Adrian.

prietenesc,
li

Mulțumesc comentatorilor (!) pentru răbdare, îngăduință și pentru cuvintele scrise pe timpul lor!

Îi aștept cu nerăbdare și cu alte ocazii,
pricinuite de vers.
Numai de acesta, dacă se poate.

Dacă nu, să jucăm măcar lapte gros.
Fiecare după potențe.

Mulțumesc.

Draga mea, știu că nu a fost o obiecție personală! Cred că ți-am mulțumit de două ori în comentariul anterior pentru atragerea atenției: o făcuse Andu deja, dar, tu m-ai convins să folosesc expresia în mod corect.

Să ne prefacem, așadar, că desfășurăm aici analiza unei încercări de poem, nu prezentarea diplomelor tale.

Eu am consultat însă dicționarul explicativ al limbii române, pe care îl știe toată lumea, e și unul online, ia verifică exact aici http://dexonline.ro/search.php?cuv=paso+doble&source=

Și, sincer, te rog să te abții de la a stârni o polemică lingvistică aici pentru că nu are sens și ar însemna să îmi prezint și eu mușchii, adică... ăăă ... diplomele!

Cred că nu ai înțeles deloc reacția mea și asta mă întristează cel mai tare.
De fapt, eu sunt femeie, nu profesoară: am datoria să am și simțul umorului, al măsurii și al flexibilității. Măcar uneori!

Nu regret intervenția(am scris repede și cu zâmbet!).

Elena,

Nu mă pot abține dacă nu las loc de \"filosofia\" mea. Și totuși, cu liniuță și cu accent pentru că așa e corect. Am ales corectitudine, apăi corectitudine să fie.
Mulțumesc, de data asta \"de corectat\" al tău, nu se mai susține!:) Învăț repede! Mulțumesc.

Corneliu,

Te-ai lăsat prins de însăși esența poeziei. De lasoul ei. E cel mai important pentru mine. Și pentru ea. Mulțumesc.

li

Adrian, stilul tău chilotard mă copleșește! Am să îmi caut un prieten gay.

A spus-o și Andu, în altă formă, mulțumesc, Elena.
E jocul meu, dansul meu și l-am jucat cum știu.
Voi schimba titlul, lăsându-l neenglezit, și nemaiaccentuând ideea dublului, ca la whisky, așa cum am intenționat.

Mă bucură mult că știai despre ce dans e vorba! :)
Poate acum, cu altă grafie, se mai înțelege ceva din încercarea asta de poem:)

Mulțumesc, Elena !

prietenesc,
li

\"și ajungi într-un târziu\" - Dominic

Nu am ajuns într-un târziu, mi-s încă devreme.

\"intr-adevar reusit\" - Iris

Dacă ceva din tine a rezonat cu ceva de aici, da, e o reușită. Nu a mea. Nu a noastră. Ci a cuvintelor.

\"un fel de orbire estetica\" - ion ionescu

Sunt într-adevăr multe, prea multe feluri de orbire. Prea puține feluri de văz.

\"Moartea umblă deghizată într-o femeie frumoasă\" - Răzvan
Sau într-un bărbat deștept. :)

\"cand te citesc parca te vad cum stai in umbra ca vaduva neagra\" Andu

Ne referim la aceeași insectă, da?! Noi înșine afânând mușuroaiele.

\"Poemul emana o idee masculina de sex protejat\" - tot Andu
Îmi pare rău că a ajuns așa la tine, mai ales că știu sigur majorității bărbaților le place fără.

Notă: Combinația polilingvă nu e de la limbile diferite (pe care, sunt convinsă că nu te îndoiești că le cunosc), ci pentru că așa m-a învățat profesorul meu de dans. Iar eu, fidelă și îndrăgostită, deci ignorantă, păstrai așa. Așa să rămână, zic, de dragul dansului.

li

Cristina, Lavinia,
Așa cum spune un bun prieten de-al meu,
cred că în curând textul acesta \"se va plictisi\":
de el însuși și de foamea din el, la momentul scrierii.
Cred că are nevoie de-un frate, de-o soră poemă, de-o oglindă.
Prin spori - cuvintele s-or reproduce,
iar și iar, ca un caleidoscop suprinzător al inimii.

Sunt bucuroasă de trecerea și aprecierile voastre.
Vă aștept și când dau chix.

prietenesc (către prea obosit),
li

P.S. Lavinia, piese de rezistență ale acestui site, așa cum știi, sunt pe paginile Ioanei Cheregi Crișan, Ioanului Peia și Ioanului Ravel. Și, mai știi tu... :) Mulțumesc!

Poate te ajută o a doua opinie, similară cu cea a Adinei:
nu are cum să fie mai cald cât timp e puțin neromânesc, adică nemelodios, adică deloc pufos, adică norii fac cranț în loc de poc.

:)

Căldura vine din poezie: titlul e doar privirea ei.
Cu fruntea în nori, cu tocuri în nori, noros cecer, oricum,
dar Cuca e inestetic. Deci, rece, Maria.

Părerea mea pe care, evident, poți să nu o iei în seamă.

prietenesc,
li

Andrei,

Salut și postarea celui de-al doilea text de-al tău.
Remarc, în mod deosebit, ultima parte a poemului care, am înțeles, se află într-un soi de conexiune cu cel postat anterior.

Nu am înțeles de ce \"sfârșitul deschis\" după fiecare strofă. E o invitație?!

Atmosferă deosebită, zurlie, curajoasă, vie în :
Întinzi arcul, lași
prada să-ți pătrundă în ochi;
închizi ochiul: săgeata zboară
spre tine și totul devine
sângeriu, cerul dispare și uimire
te cuprinde singur, singur și simți
imediat durerea și o teamă...

Aproape o luptă...

prietenesc,
li

Florin,

Spune-i Mihaiului că eu am început să îl cunosc prin \"vântul tremură ca frica unei mame\" și nu m-am mai putut stăpâni din a încerca să îl cunosc mai mult, așa, cum am putut eu, aici, pe acest site. Mai mult nu știu despre Mihai decât ceea ce am găsit în și dincolo de jurnale apocrife și cuvinte. Eu simt că îmi e de ajuns ca să las aici gândul meu bun, cu lumină și rugă.

Putere, Mihai !

li

Florian, Petru,
Mulțumesc trecerilor voastre
întru cuvânt
și rezonantă înțelegere a lui.

prietenesc,
li

Aș fi vrut ca acest poem să aibă un titlu.
Cred că poți și trebuie să adaugi un titlu.

sâmburi de ură umblau pe sub piele
înmugurind. cercuri de hârtie
în locul ochilor, lacrimi de celuloză
ăsta-i universul în care gravitez

Am ales un fragment care cred că îți caracterizează scrierea. Aceasta de față.

păsările cântă o veste, păsările
zboară a plecare din noi
Întotdeauna am crezut că suntem, de fapt, niște înaripați pe dinăuntru. Nu am știut să o spun așa.

în depărtarea apropiată nouă
cădeau copaci aprinși și oameni
plini de schije, necunoscuți nouă,
plânsul era același.

E ceva care îmi scapă în poem asta. Neapărat să îi adaugi titlul și să fi atent la anumite greșeli de tastare.
Și să mai adaugi altele. Simt că mai ai. :)

Bine ai venit, deci.

prietenesc,
li

Corneliu, adevărul este că a fost o perioadă când eram îndrăgostită de Walt (mai mult decât de Gibran) :)

Dominic, se știe că bărbații nu au răbdare să facă piața. Ai ales un vers la care țin. O să te coste :)

Ioana, cu ochii închiși și palmele deschise: așa ar trebui privită orice încercare de a simți. :)

Mulțumesc vouă!

prietenesc (și grăbit),
li

FatalError, te înțeleg: mi se întâmplă, chiar și mie. Plictisul.


Sub numele \"Tania Cozianu\" mi-a scris un prieten.
Acela pe care nu l-am avut-văzut-atins niciodată.

\"o dedublare neplănuită\" - așa fac mereu. spune-se că atunci când nu plănuiesc, și părul îmi stă mai bine decât atunci când îl chinui cu sulemeneli lumești;

\"dacă trag o linie asupra versului cu pianului și translatez am iubit- n-am fost iubit\" - așa translatezi tu și asta mă duce iar cu gândul la ideea că noi ne cam jucăm aici, și uite, peste cuvinte venim fiecare cu încărcătura noastră experimentală, cu povara lecturilor, a vieții, dacă vrei. eu mă bucur că ție ți-a rezonat așa, însă - culmea, sper să nu te dezamăgesc - eu chiar despre PIAN vrui să zic. Simplu și clar. :) ;

\"aproapele nostru ingrat\" - mi-a plăcut mult cum ai zis asta :) și m-am gândit iar la radioul meu cu căști:) care, știi, nu?! e doar un simbol...;

\"lucururile vesele au ceva trist în ele\" - asta sunt eu :)

Am ales fragmentele acestea pentru că mi-a fost ușor să îți infirm/confirm câte ceva.
Mulțumesc pentru analiza atentă pe care ai făcut-o textului meu și lumii de dincolo de el.
M-a impresionat și m-am simțit mică.

li

P.S. Mi-era important să se vadă piticii din stomac. :) AiureLi... :)

Sunt nativă Gemeni :)

Mi se potrivește mie imaginea.
Mai mult decât poemului.
Care este un soi de urlet, în ciuda calmului său feminin aparent.

Mulțumesc Nicolle, dansul hematiilor se susține
în fix sângele meu.

prietenesc,
li

Chiar am fost la un interviu azi.
Pe când negociam, voi erați aici și mă bucur că ați simțit că aveți și de ce:

Nicolle, îmi plăcu însângerata efemeridă! Și, culmea, unchiul meu e tot Ion. Zău!

Livia, despre lucrurile mărunte am învățat de la un om. Așa că am simțit foarte potrivit titlul luminii tale. Mulțumesc.

Carmen, nu e thot :) Mereu, în urma noastră, același \"va urma\" ca o promisiune. De împlinire. Și eu mă bucur de cunoaștere de neutrin, Carmenule.
Mai ales că ea se întâmplă fără ca tu să știi. :)

Andu, pun prinsoare că nu mă crezi că am vrut să scriu ceva despre vampiri. Azi dimineață mergeam spre serviciu, mă gândeam la vampiri, băiatul de la chioșcul de unde iau țigări mi-a ieșit în întâmpinare și mi-a dat o bomboană (din cele care știe că iau eu de obicei), am zâmbit și mi-a venit în gând \"proba de sânge\": pesemne prăjisem vampirii! :)

Ionuț Laurențiu, mulțumesc pentru răbdare.

Daniel, acel \"mă diluez de dragul întregului\" voia să spună despre o asumată pierdere de sine întru găsire mai demnă în întreg: e trist când te diluezi în licoarea nepotrivită. cred că știi cum vine asta. mulțumesc pentru aprecieri și cuvintele prea mari.

Adrian, măcar mori fericit: un caz de moarte prevăzută. :)

Ioan Peia, mă păcălești: ție nu ți se ia piuitul așa ușor. Dacă totuși s-a întâmplat, fie chiar și pentru o secundă, e pentru că, uneori, mi-ai dat atelele potrivite pentru cuvânt. Știi tu...

Mulțumesc.

li

Îndrăgostitule,

Să ne prefacem că acest poem nu există, dacă nu ajunge nimic din el la tine. Sau... nimic valoros, mai degrabă.
Să ne prefacem că suntem în bucătărie și am încercat împreună să facem ceva nou, o rețetă nemaiștiută de nimeni, așa, cu mâinile noastre.
Să ne prefacem că mâine, poimâine, când te vei trezi, te voi îndrăgosti iar. :) Știu că pot.

Imaginează-ți, până atunci, cum luna explodează și-n urma ei, stele drept cioburi... Imaginează-ți că toate astea se întâmplă sub tâmpla ta... Imaginează-ți că toată istoria ta se află în palme, acolo, lângă linia vieții, și că pe degete îți sunt încrustate, ca un tatu, cele mai importante întâmplări. Imaginează-ți că cele mai frumoase lucruri le-ai făcut cu mâinile. Că ai creat. Că ai PUTUT crea.
Această încercare de text este despre o imposibilitate. Despre un război și-o pace disperată, mută, rânjită.

Îndrăgostitule,

li dacă simte că trebuie să spună \"doare\", spune fără teama că ar fi un clișeu:
mai ales că are curaj să o spună atât de rar.

Cât despre înotătoare...
ca să înțelegi, trebuie să fi presimțit înecul.

Măcar o dată.

Îndrăgostitule,
mulțumesc.

:)

li

Daniel,

Care sunt acele poeme mult mai bune?! :) Că nu lăsași semn nicăieri. Iar aici... nu mi-ai zis de ce nu e bine. Atât Corneliu, cât și Ioan, mi-au dat DOAR niște repere... Poate că am lucrat pe un suport prost din start.
Mi-ar plăcea, însă (și așa e firesc) să îmi și argumentezi cumva, ca să mai învăț câte ceva.
Ia în calcul faptul că am întins la tranșat cuvinte la care nu țin. Poate doar la starea care le-a generat. Dar ea va fi anulată/înăbușită, în favoarea unei critici atât de aspre, încât să mi se facă rușine! :)

Dar nu o văd! :)
Te-oi fi grăbit și tu...

prietenesc,
li

Da. Poemul a fost rescris și repostat.
Ioan Peia m-a ajutat în acest sens, printr-un omentariu.
De aceea i l-am și dedicat. :)
Sper să nu mă ciufulească literar pentru asta. :)

Într-adevăr, imaginea cu bretelele îmi e dragă. Dar sunt atâtea tipuri de bretele, atele și cârje, încât aș vrea să pot exprima de fiecare dată altceva.

Prețiozitățile sunt un punct la care trebuie să lucrez. Recunosc.

Mulțumesc,
prietenesc,
li