Dacian Constantin

așa cum vreți voi, daniele / sau oricine altcineva / subînțelegându/se că VOI-ul este generic.

li este mereu atentă la ce scrie / la ce transmite / dacă transmite ceva.

altfel, dacă s-ar uita Cineva pe textele ei / poate că ar fi util, da / dar tot aceeași li

crede-mă

mulțumesc, Daniel Stuparu.

atâta timp cât există mereu o parte serioasă în el.

în fond, doar regulile se schimbă.

mulțumesc, Carolina.

li

dacă floriansilișteanu ar scrie într-o zi
despre iubire fără să deseneze și păsările
care o zboară probabil că ne-am îngrijora

în \"satul cu paseri\" al lui floriansilișteanu
orice este posibil dar mai ales bărbatul și
îndelung umblătoarea lui iubire
umblătoare prin lume pe sub pământ și tocmai sus
hăăăăăt la ciocurile norilor

de fapt,
acest poem este o mușcătură
o mușcătură este acest text

vine bărbatul face orice-ul posibil
mușcă din felia lui de viață
și caută întregul

cred în firescul acestui poem
în sunetul pantofilor pe piatră cubică
sunet la dublu sunet înalt
care ajunge care poate ajunge
la păsări

ca un abur îndoit cu lumină

această metaforă a morții
mi se pare tare nereușită și forțată

adică putem spune oricând
că Moartea stă la coadă la taxe și impozite
că duios Moartea trecea
că Moartea își ascunde pulpele sub falduri lungi
că Moartea se dă pe tobogan
că Moartea are crampe că Moartea e pe fereastră
printre firmituri pentru porumbei
că Moartea face autostopul sau că
și mai bine
Moartea stă cu mine în pat și-mi suflă în ceafă
o respirație grea și puturoasă
din gurile tuturor morților
muriți deja

dar ceea ce ai făcut tu aici
e un manifest anti-condus
și pro-mersului cu bicicleta
sau pe jos

e bine zic
dar trebuia să-i zici direct așa

nu să alegi o metaforă așa de prețioasă
cum e moartea
ca să te transformi
într-un buletin rutier
moralizator

Să știi că mai nou am și păduchi, deși nu văd legătura, ți-am zis de poem, tu-mi zici de recuzită. Dar păduchii ăștia nu-mi afectează creierul. :) Introspecția, zic. Nu te repezi așa. Și vezi că ți-a scris și Liviu Nanu. Or ești emoționat?!

Și mie mi-a plăcut poemul, am aflat în ce zodie e autorul și, mai ales, de ce oftează.

acum am priceput și eu. părea că susții o idee tare superficială și nu înțelgeam de ce. :) mulțumesc pentru lămuritoriu!

Virgil, delimitarea de genul ăsta - \"poezie feminină\" - mi se pare cel puțin idioată, iar dacă pentru tine femininul e un regn, află că eu nu vorbesc cu euglenele. Că n-am cili.

Noemi, mirosul, da :)

Oana, despre ce stil/text vorbești atunci când scrii cuvântul \"romantism\"? În pagina asta n-are ce căuta, sigur.

li

\"Personajele pe care le inventezi ...\" Tamara, e amar de mine că nu inventez nimic, mi-am făcut promisiune că nu mai inventez și mă țin de ea. Evident, la nivel de expresie se aduc unele artificii pentru ca să iasă pictura. Dar nu, măcar garanția asta vreau să o ofer ochiului ce îmi citește cuvintele: autenticul. Mulțumesc, Tamara.

Andu, întâmplarea face să fi văzut și comentariul la textul de azi care nu-ți place neam. E un echilibru în toate. Nu? O chimie! E important pentru mine că în acesta ai văzut tu ceva. Cu ochiul ăla al tău scotocitor.

Valentin, mi se întâmplă și mie des să nu pot citi comentariile anterioare acolo unde vreau să comentez. Nu e obligatoriu. Există un interlocutor, da. Și iată că și tu poți fi acela. Ai auzit, adică.


Adalin, îmi place acel \"Alili\". :) E o poezie prin el însuși apelativul ăsta. Frumosul din urât și urâtul din frumos, da.

Emilian, din punctul meu de vedere nimic nu e gratuit. Din păcate.


prietesc,
li

ceea ce înseamnă că
ajutată de minunata mea subtilitate
asemănătoare cu un tanc rusesc
las iată
o urmă

drumule

așa cum ne-ai
învățat

:)

așa cum orice ieșire e o intrare în altceva,
în același fel orice semn lăsat în urmă
naște premisa unei viitoare urme
cu sau fără ciucuri
cu sau fără însemnări

cred în truda pentru acest text
în sistemul lui aproape logic
în creierul lui,adică
și în apropierea lui de uman
în același timp

observ cu plăcută uimire faptul că
orice vers poate respira separat
de corpul textului deși textul se încheagă
armonios

mă gândesc la acest text
ca la un patrocle
ce, de altfel, fiecare suntem
în căutarea lizucii noastre

ești un cititor care vrea să
simtă.

:)

salut și eu.

Între timp am mai adăugat ceva, de fapt, cred că adăugam în timp ce tu scriai comentariul, sper că adăugarea nu îl știrbește, ci dimpotrivă. După ce citești tot, dacă simți că trebuie, te rog să revii. Cât despre starea pe care ți-a creat-o acest text, mă aplec în fața ei pentru că avu curaj să se nască. Mulțumesc.

un astfel de text
nu are nevoie de poză

cel puțin nu de o poză ca asta

știrbește textul

știi, nu?

onest
de poezie
și nu de simple gânduri

altfel
m-a deranjat acel popular \"m-or\"
dar l-ai ales pentru a te vorbi
din tine mult

dacă în uși ciocănesc păsări
zi-mi
cine bate la fereste?

li

Cel mai mult cred în \"hm\"-ul final al acestui text. Pe el pare a fi construit tot textul. Un \"hm\" de la înălțimea unei vârste care are puterea să se lase uimită. Un \"hm\" ca o revelație șoptită. Un \"hm\" de dragoste, cu palma peste gură, fără a se ști dacă se râde sau se plânge.

Cred că această linie/structură/formă/expresie ți se potrivește foarte bine și cred că și tu te simți bine cu ea.

Las semn pentru poza firescului și traducerea lui nepretențioasă și, în același timp, adâncă.

(ar fi minunat ca \"știe\" să fie scris cu \"ș\")

Un text despre un tată ascultător și o fiică luminoasă.

Două ființe cu aceiași ochi.

li

idee vers imagine
\"odată\" - cu ideea pe care vrei tu s-o exprimi,
adică - atunci, în trecut, demult,
se scrie
\"odată\" - și nu \"o dată\" (care se scrie așa când e vorba de numeral - o dată, de două ori, de trei ori. iar tu n-ai nicio enumerație). cam atât. mi-a mai plăcut mult și \"umbra\". poate ar fi meritat să o continui un pic.

li

atunci veghea mea
de copil încă și mai mic
cu buburuze căutându-și ieșirea
din pumn,
cutreier sunetul clopotului
și-l aduc dinspre răpire
acasă

cumva păsările literele maimuțele paltonul
toate sunt ale tale și îndrăznesc să cred
că acest poem vrea să fie
aproape
de tine

hăituim vârsta, Florin Andor,
nu ea pe noi

la galați, dunărea are albastrul cel mai albastru,
atunci ai văzut tot, Adina!

mi-e dor de galațiul meu cu de cinci ani chirie
de statuia aceea de femeie căreia, să știi, i se spune
\"nespălata\" pentru că are, așa, niște pete de vopsea
sau bronz, nici eu nu mai știu bine, și e un loc unde
mulți oameni se întâlnesc, și de faleză mi-e dor,
de bac, și de dunăre, și de localul \"pi buni\",

galațiul e un bărbat puternic și nostalgic deseori,
împiedicat nesigur dar surprinzător dacă ai răbdare cu el

mă bucur că am văzut aceste poze
mă bucur că am citit acest text

scris din larg
cu mare grijă pentru maluri

li

ultimele trei versuri

nu neg autenticitatea celorlalte
dar datorită unui exercițiu imaginativ nedomesticit
par forțate pe alocuri

deși sunt convinsă că sunt încărcate de semnificații
votez totuși pentru naturalețea și cumințenia robustă
a acestui final