Dacian Constantin

nu știu cum le legi tu așa, dar mă uimești de fiecare dată. nu poate să-ți mai spună omu nimic. :) nu știu dacă fericirea e aureloată cu orgasm, nu știu dacă sperma e produs alimentar, oameni buni, nu știu, hai să fim relaxați și realiști. vă rog io. nu de alta, dar ne apropiem, ne apropiem, ratând însă esențialul. iar io nu știu să explic o poezie PE CARE AM SCRIS-O DEJA. mulțumesc.

în fond, acesta este un text asumat.


ionela, dacă știam că e așa de simplu să te cuceresc îl scriam de hăt. :) dan, curajosule, nu pot să renunț la secvența din baie pentru că am scris despre iubire. :P despre final însă putem discuta și, probabil, când mă voi limpezi, voi găsi altceva în loc de \"spume\", deocamdată rămâne așa pentru că nu am avut timp să mă gândesc la asta și, în același timp, nu simt că știrbește prea mult din mesaj. dar, da, poate fi îmbunătățit și asta o să fac, promit. mulțumesc. alberto, după cum spunea și un prieten de-al meu care ți-a citit comentariul: \"băiatul ăsta chiar știe despre ce e vorba\" :) uel, cam așa. marius, așa e, chiar eu am zis uneori altor colegi de site că mi se pare clișeistică țigara, atunci de ce nu mi-am aplicat mie chestia asta? păi, pentru că printre celelalte detalii aveam nevoie și de un firesc clișeistic - ca să zic așa - pentru a da o gură de aer textului, cititorului adică. în ideea că știe limpede el despre ce e vorba. cam așa. totuși, mă mai gândesc și la sugestia ta. mă bucur că ai trecut, marius. tamara, nu pot să cred că tu crezi așa ceva, cum că io am vrut să zic că sperma e sau poate fi produs alimentar. sună îngrozitor, nu știu, dacă asta ai înțeles tu, pesemene tot io sunt de vină. nu e nimic fantastic, în fond. după cum spunea alt prieten azi, am încercat să înlătur \"ipocrizia sexuală\" - dacă e să judecăm la rece. altfel, am scris despre iubire, oricât de nasol ar suna. :) iubirea e și așa. dar, cum ziceam, poate data viitoare iese ceva mai bun.

am și io un tricou de marcă, dar nereMARCAt :)

nu iese la spălat, nu se decolorează și am învățat cum poți să-l îmbraci, dacă e pe dos, fără să-l întorci pe față.

io nu aș tăia \"mi-a plăcut\" pentru că pune paie pe foc și, oricum, văd că asta faci în tot textul.

aș pune mai degrabă diacritice la \"știut\" și aș tăia \"mi-ai spus asta\" pentru că nu mai contează cine cui a spus.

sau poate \"mi-ai spus asta\" rimează cu \"mi-a plăcut\" ca idee? :)

poate că textul ar merita, totuși, un alt titlu.

dar, mă rog, orice e posibil în poezie, nu?!

și când văd că e vorba de avortul cuvintelor mă bucur de fapt.
în același timp mă întristez că ne sforțăm să mirosim a viață.

prietenește îți zic, asta nu e poezie. oh, dar e la personale. chiar și așa, tot nu e poezie. pune o muzică bună, ieși printre oameni, citește, trăiește ceva și vino și zi-ne cum a fost. lasă vrăjeala.

cuvintele nu se nasc, lidia. de-ar fi așa, am fi mult mai responsabili atunci când le emitem.

la fel și \"pielea mea / gura ta\" - rime facile, exact așa le-am vrut
știu de ce, dar n-o să spun, trebuie să-ți dai singur seama.

nu mă supăr, poate că inversiunea sună vechi, dar \"toate dorințele\" sună
I R E A L I Z A B I L

:)

cam de asta am ales așa. ce fel de dorințe? T O A T E!

mulțumesc de semn, n.b.

apa moartă e partea sinelui care a murit
o aruncă în foc se descotorosește de ea
se evaporă dispare caneț film
rămâne prima materia raw material
care se revarsă
calcă totul în picioare la mai mare
conținuturile inconștientului
opusul inversul
va veni peste noi
peste liniștea noastră
peste pacea noastră în sandale
TÃVÃLUG
cu putere mare
cuibușor de nebunii
înseamnă că te poți pierde
poți să înebunești
dacă nu le faci față
și ce-o să facem hm?
cum o să le facem față?
cum o să ne descurcăm prin meandrele opusului?
acum suntem doar în breton
mai avem până la creștet
până la creur
zmeul mândru e eul
îngâmfat
mândru
la subraț - sau axilă cum zic io porno - are apă goală
fără conținut
fără rost
empty bottle
în cap totuși
i s-a născut ideea vie
nevasta lui de cărămidă
e viața lui
banală
față de care a nutrit sentimente curate cu multă stimă și respect
dar ea doarme de secole ca proasta adică nu-l aude nu-l vede îl ignoră
el crede că vorbește cu perechea lui
dar ea nu-l aude
trebuie un proces alchimic
sau chimic măcar DRAGOSTEA ÎNSEAMNÃ ȘI CHIMIE MULTÃ CHIMIE
unde apa moartă
somnul nevestei
te transformă

și ea se revarsă

la la la și tra la la cam așa:)

scopul textului e să te înduișezi, dar la canicula asta, la ce să mă aștept.
de fapt, stai așa, că textul n-are scop, caută cititorul ce are nevoie.

tu văd de ce nevoie mare ai. :)

de ce încarci cu atât de multe adjective?

de ce nu aerisești un pic?

îmi place modul în care gestionezi cuvintele, e ok, ai imaginație, le ții bine în frâu, nu ți-e teamă, însă ... VREI SÃ SPUI PREA MULTE.

rezultatul e că nu spui nimic, pentru că omu uită de unde a plecat.

cu prietenie zic astea.

deoarece e o imagine tipică a cuplurilor în amorțire, dar ce știi tu?:)

sau poate știi, de aia ai scris așa. sau poate doar ai nimerit-o.

e un text foarte frumos - și vezi că nu mă supăr că mi-ai zis că-s porno - no ranchiună no hate no nothing - și cel mai mult vreau io să văd un soi de gravitate dincolo de miștocărelile tale, ai noroc.

să continui.

le-am șters, victor, și e mult mai bine așa, am fotografiat-o că mi-a plăcut și că voiam să rămână. nu au ce căuta pahare de sticlă în baie că așa mă gândesc io că se sparg uite :) da, erau absolut inutile detaliile, oricâte mii de explicații aș găsi. că pot găsi.

sper că acum îți place și ție mai mult. știu că îți place mai mult. mulțumesc.

a, cât despre subtitlu, e un soi de hiperbolă pe care unii oameni o simt în piept, DITAMAIE. știi tu, fetele se mai alintă așa, însă, ca să vorbim ca între bărbați, am vrut să fie un pic grav și exploziv. de ce ar fi imnul și epopeea așa?! NU ȘTIU. mă gândesc mă aflu și răspund.

și am modificat, adică am tăiat, sub ochii tăi și sper ca acum să fie mai bine, mai dinamic, nu știu, voiam să te atenționez că am luat în seamă observațiile tale. :)

și despre ce e vorba de fapt, în afară de singurătate, introspecție, chestii din astea de le știm cu toții. mulțumesc.

sau poate nu pricep io despre ce e vorba în propoziție. oricum, e de-a dreptul \"opsedantă\" repetiția verbului \"a citi\", dar asta nu mă deranjează, ceea nu suport io este

și tot mai mult cred
că n-am să mai scriu

de parcă ne interesează pe noi chestia asta. la fel și \"ei au vorbit poate de noi\". prea multă exteriorizare în cadrul unui context care se vrea \"interiorizant\".

nu știu ce fel de cărți citești, dar e îmbucurător.

totuși, n-am înțeles care sunt cele trei dorințe:

- degete mai lungi
- să nu mai fie nevoie să scrii
și
- să fii tu vântul care umflă perdelele? :)

că n-am înțeles.

dar nu le găsesc alternativă, cel puțin nu acum și nu cred că sunt alături extraordinar de deranjante. eu mă gândesc să tai pasaje întregi, asta mă doare pe mine, nu alăturările de litere. dacă e textul bun, nu prea mai contează cum vin literele. dacă spune textul ceva. da, școlăriță, ai zis bine, asta și sunt. :) sau îmi place să cred că sunt. mă bucur că ți s-a părut o idee originală, mai ales că n-am inventat-o. cât despre subtitlu, era încă mai lung, dar m-am gândit că o acumulare prea mare de adjective devine deja fantezistă. mulțumesc. o săptămână senină.

li

Florin Caragiu, mulțumesc pentru analiza minuțioasă și pentru bunăvoința de a înnobila acest text cu o interpretare. M-am bucurat să te găsesc aici.

am zâmbit când ai zis de asemănare, dar nu m-am gândit la film când am scris toate astea, nici nu mi-l mai amintesc bine, a fost la teve, parcă, cred că am și plâns la un moment dat:) ce să zic?! poate o să am șansa să-l revăd. mulțumesc. :)

doru dorian david, nu vreau să-ți stric buna dispoziție, dar mă așteptam să apari, pentru că, știi, în general la textele mele apar niște oameni, anumiți oameni, care sunt chinuiți de propriul lor talent, atât de tare, încât ajung la acest tip de \"chronical constipation\", vizibil în comentariul de mai sus.

deci, doru dorian david (dacă-ți zic \"doru\", sună ca un alint), astea sunt MIȘTOURI. treaba ta. io-s cu poezia.

acum, nici io nu sunt mulțumită de niște aspecte din textul ăsta, l-aș ascunde, dar aleg să mi-l asum și să-l discut cu oameni de bun simț. fiecare pe drumul său. nu știu unde vrei tu să ajungi, dar poți continua așa, prin subsolurile mele, e o țară liberă.

puteam să zic mai multe, dar plec acum să mă controlez la medic.

poeții trebuie să facă și asta. mai ales asta.

orice text merită periat. mulțumesc pentru încrederea în ce s-ar întâmpla dacă. :)

eu, de altfel, am și promis că o s-o și fac.

din păcate la mine funcționează așa: detașare de text (adică să treacă timp) și apoi tăiat în carne vie ca și cum n-ar fi al meu.

mă bucură când te văd aici.

adică dacă se întâmplă să calci pe urzici, ai încurcat-o
și vara plânge, nu așa, că-i e milă de tine,
tu nu înțelegi nimic din această poezie.

ia fii atent ștefan:

căscatul urșilor
cutremură limbi de gheață

e?! simți ceva?!

păi, de aia, mă, tu habarnai.

eu nu înțeleg ce descoperă soarele și cui aici, încă din prima strofă:


soarele-
spinarea zgâriată de unghiile ciulinilor,
descoperă
adâncurilor, mărilor.

descoperă ce?!

candidă imaginea crizantemelor care se pregătesc de dans. breicdens.

anișoara, e un colaj de pseudohaicuuri sau nu-mi dau io seama?!

bravo, concentrat, ce-mi place când oamenii au curajul să taie. felicitări! :)

balsam și șampon, doi în unul. îmi place mai mult așa.