ca o mistrie

frumos dans aici de-al Ielelor desculte pe campia sufletului:)
\"undeee sunt ghici undeee sunt\" - stii si tu unde sunt, stiu si eu, dar imi place mult sa ma joc si sa te atrag si pe tine in acest joc, nu complicat, daca te lasi in voia lui:)
varatec poem cu suflet bland si curat de copil:)
nu pot sa nu remarc usurinta cu care iau forma cuvintele sub mana si mintea ta dibace:)
placut mult:)

drag,
Lizush

Lizuș, tu chiar te-ai ținut de cuvânt. Sunt onorată de generozitatea semnului; și bucuroasă că ai găsit cuvinte care să îți placă.
Acum, nu sta pe gânduri: avem câteva castele de construit, o maree de înfruntat și... doar câteva clipe!

prietenesc,
Livia

E mult mai bine ca la zidul plîngerii s-o iei de la capăt cu o vocație de zidar umil. În poezia asta adie un aer de prospețime. Ieșire la aer din cămările în care poezia s-a sfoiegit îndelung: conservă, muratură și peltea.

:) Îmi place \"s-a sfoiegit\". De sfoiegitul ăsta mi-e teamă nu numai pentru vers, ci și pentru viață :)
De aceea, e bine ca zidurile să înalțe și nu să blocheze ceva.
Și, mai ales, e bine să FIE. Să fie construite. Asumat și liber. Și, da, umil!

Îți mulțumesc iar.

Prietenesc,
Livia