M-am strecurat de dimineață, din patul tău, afară
Plecând spre casa mea, întârziat strigoi
Știind că dimineața, din prințul de aseară
Nu-ți voi mai fi pe pernă decat un biet broscoi.
Te-am tot
La alegeri pensionarii îl aleg, că e de treabă
Dă din banii primăriei o pungă la orice babă
În costum de papițoi, țopăie apoi cu brio
Ca un pui decapitat pe străzile de la Rio.
Starostele răzeșimii că le-a tras pe cer gondolă
Le-a vopsit și stadionul și orașul în oranj
Le-a ținut echipa-n A cu pinaltiuri și deranj
Îl votează moldovenii parcă-i Nord și ei busolă.
În lumea celor care cred
Că realitatea se votează
Trăim o clipă și murim
Crezând că sufletul durează.
Narcotizați de mitul care
Pretinde răul un învins
Trăim pariul cu lumina
În lumea ce e
- Așa nu se mai poate! dădu glas Gerula evidenței care, după al 4-lea clondir de bere, ajunsese de o claritate uluitoare.
Morhon, Glond încuviințară triști și tăcuți din cap. Doar Darheu nu mai
Unul din momentele semnificative ale serviciului de gardă este, indubitabil, ora mesei.
Din aproape toate punctele de vedere (minus, desigur, mâncarea) acest moment are aproape tot ce îi trebuie :
Am avut bucuria să vizionez meciul aseară, fiind impresionat de echipa noastră până la nivelul la care m-am trezit vorbindu-le în gând, ușor onomatopeic, în noapte.
Avizat de cogitorul Hagi de la
Ești ca o floare, crescând din nisip,
Lumina din jur ți se strânge pe chip
Radiind în făptura-ți, ce pare țesută
Din fărâma de vis, ce trezirea o uită.
Ești polul spre care, mereu
Integrarea noastră europeană, alipirea măreței noastre armate de celelalte forțe militare din NATO și celelalte modalități de integrare ale neamului nostru de urangutani în lumea antropoidă evoluată
A fost numai o clipă în câtiva ani frumoși
Un miez zemos de vis în coajă de real
În care am trăit, un pic prea norocoși
Iubirea infinită, vărsată’ntr-un final
A fost un vis în vis, închis
După părerea mea nu există vânători sportivi pentru că nu există sport în vânătoare.
Sportiv ar fi să existe șanse egale. Adică să se vâneze cu mâinile goale și cu ce își poate confecționa sportivul
Una din trăsăturile mele psihologice a fost și rămâne o anumită tendință de a ține pumnii, simpatiza și sprijini pe cel slab în lupta cu cel puternic, pe cel sărac în conflictul cu cel bogat, pe
Uneori aș vrea să spui doar „da”
Fără să-ntrebi „de ce” sau „cum” sau „când”
Aș vrea să penetrez intimitatea ta
Să te citesc adânc în suflet și în gând.
Și alteori aș vrea ca numai să
Ești singura speranță și ultima-mi visare
Și’aș vrea să iți înalț acum, Slăvite
O rugăciune simplă, fără de popi, fără cântare
Cerșesc la Tine acuma imensa alinare
Arată-mi că existi.
Și inima
Îi vedem peste tot.
Aranjați, asortați, parfumați dar totuși triști, treji și cu ochii goi.
Cearcănele arată ravagiile nebăutului și privirile mângâie timide, fricos și fugar femeile.
Sunt ei
Sigur că noi am fost popor viteaz
Că i-am bătut pe turci într-una (zice cartea)
Și dacă ne piteam adesea cu toții printre brazi
Și ne ieșeau acasă copii cu ochi ca de tătar
Noi tot se cheamă că
Un om cu simț de observație poate cu ușurință constata faptul că femeile, ca să arate bine, au nevoie de machiaj, epilare, coafat, manichiură, pedichiura, haine diferite zi de zi, 423 perechi de
Copac al meu cu frunzele uscate
Foșnetul tău în vifor se tot duce
Te caută ca un șoptit în noapte
Te vrea, te roaga, te seduce.
Izvor țâșnind din stânca inghețată
Gonind la vale peste
Atata liniste intr-o atat de multa noapte
Sa te aud din nou, ivita dintre soapte
Atata intuneric se casca imprejur
Sufland in lumanarea ce palpaia a scrum.
Atata de adanca si cat de
Suntem obișnuiți să privim speranța ca pe un fapt pozitiv.
Ce poate fi mai motivant pentru un bolnav decât convingerea că va fi mai bine, pentru un ocnaș gândul la ziua eliberării, sau pentru un
Ești conținutul dulce ce umple orice zi
Scânteietorul vin ce pișcă și îmbată
Ești conjugarea la verbul a “iubi“
Cotidian miracol, de fapt ești doar o fată.
Îmi dă contur și sens îmbrățișarea
Atâtea muzici, cu o singur chitară
Reacordată, însă fără vlagă
Ai vrea să-mi cant viața într-o seară
Dar să păstrez chitara’ntreagă
Lumini, culori și-un pic de umbră
Te desenează în
Fiindcă drumul de la tine este tot mai lung în zare
Am plecat de dimineață, cu un sac plin de merinde
Intr-o lume fara soare
Care nu o poți cuprinde.
Fiindcă altă dimineață n-o să fie, nu vom