Cucu Constantin

M-am strecurat de dimineață, din patul tău, afară Plecând spre casa mea, întârziat strigoi Știind că dimineața, din prințul de aseară Nu-ți voi mai fi pe pernă decat un biet broscoi. Te-am tot

La alegeri pensionarii îl aleg, că e de treabă Dă din banii primăriei o pungă la orice babă În costum de papițoi, țopăie apoi cu brio Ca un pui decapitat pe străzile de la Rio.

Starostele răzeșimii că le-a tras pe cer gondolă Le-a vopsit și stadionul și orașul în oranj Le-a ținut echipa-n A cu pinaltiuri și deranj Îl votează moldovenii parcă-i Nord și ei busolă.

În lumea celor care cred Că realitatea se votează Trăim o clipă și murim Crezând că sufletul durează. Narcotizați de mitul care Pretinde răul un învins Trăim pariul cu lumina În lumea ce e

Ești ca o floare, crescând din nisip, Lumina din jur ți se strânge pe chip Radiind în făptura-ți, ce pare țesută Din fărâma de vis, ce trezirea o uită. Ești polul spre care, mereu

A fost numai o clipă în câtiva ani frumoși Un miez zemos de vis în coajă de real În care am trăit, un pic prea norocoși Iubirea infinită, vărsată’ntr-un final A fost un vis în vis, închis

Uneori aș vrea să spui doar „da” Fără să-ntrebi „de ce” sau „cum” sau „când” Aș vrea să penetrez intimitatea ta Să te citesc adânc în suflet și în gând. Și alteori aș vrea ca numai să

Ești singura speranță și ultima-mi visare Și’aș vrea să iți înalț acum, Slăvite O rugăciune simplă, fără de popi, fără cântare Cerșesc la Tine acuma imensa alinare Arată-mi că existi. Și inima

„În mama mea „ , zice nevasta „Se ascunde dragostea de tine” Dar aș lua în mână dalta Că tare se ascunde bine

Sigur că noi am fost popor viteaz Că i-am bătut pe turci într-una (zice cartea) Și dacă ne piteam adesea cu toții printre brazi Și ne ieșeau acasă copii cu ochi ca de tătar Noi tot se cheamă că

Copac al meu cu frunzele uscate Foșnetul tău în vifor se tot duce Te caută ca un șoptit în noapte Te vrea, te roaga, te seduce. Izvor țâșnind din stânca inghețată Gonind la vale peste

Atata liniste intr-o atat de multa noapte Sa te aud din nou, ivita dintre soapte Atata intuneric se casca imprejur Sufland in lumanarea ce palpaia a scrum. Atata de adanca si cat de

Suntem obișnuiți să privim speranța ca pe un fapt pozitiv. Ce poate fi mai motivant pentru un bolnav decât convingerea că va fi mai bine, pentru un ocnaș gândul la ziua eliberării, sau pentru un

Ești conținutul dulce ce umple orice zi Scânteietorul vin ce pișcă și îmbată Ești conjugarea la verbul a “iubi“ Cotidian miracol, de fapt ești doar o fată. Îmi dă contur și sens îmbrățișarea

Atâtea muzici, cu o singur chitară Reacordată, însă fără vlagă Ai vrea să-mi cant viața într-o seară Dar să păstrez chitara’ntreagă Lumini, culori și-un pic de umbră Te desenează în

Fiindcă drumul de la tine este tot mai lung în zare Am plecat de dimineață, cu un sac plin de merinde Intr-o lume fara soare Care nu o poți cuprinde. Fiindcă altă dimineață n-o să fie, nu vom