Bat clopote. Sclipiri din rochia ta albă
Se-mprăștie în jur, burând cu diamante.
Oameni necunoscuți se-ntind ca să te vadă
Și-n gene li se-aprind priviri înflăcărate.
Minutele dispar. Doar tu
În orice an pierd o iubită, în orice an pierd un destin
Trăiesc o viață părăsită și tac desi aș vrea să strig
Mă simt un clovn fără de haz vărsând pe el paharul plin
Dar toate ar putea să trecă,
În noapte, cumva, te-am văzut
Erai lumină, era cald,
Zâmbeai discret, luceai înalt
Dar te vedeam ! și era mult.
În noaptea asta, ne-am vorbit
Și am tăcut spre dimineață
Doi pinguini pe-un
Îmi tot rup din margarete dacă vii sau dacă nu
E prea greu și-s prea sihastru ca să vin eu către tine
Poate că ne-ar trebui altă clipă de pasiune
Ca să poată să renască un alt eu și-o altă
Mi-e dor de carnea ta făcând dragoste
Luni în șir, destrăbălare nebună
Irosită înconștient cu mine;
Mi-e dor de cascada părului tău pe față
De sângele pulsându-ți în buzele de cobalt
De
Emoție mare în opinia publică după ce un om, Radu Banciu, și-a făcut publică opinia sa despre performanțele lingvistice ale Simonei Halep, utilizând termenul de țărăncuță.
Personal nu am asistat la
Þi-aș fi umbră, de ne-am găsi un soare potrivit
M-aș însoți cu tine, discret contur al tău
Din ce în ce mai mic, mai negru și mai greu
La adăpost de strălucirea ce cade din zenit.
Þi-aș fi tot
Deși apreciez băutul, bețivii și bețivăneala la fel de mult ca orice bărbat, mai ales român, nu am putut niciodată înțelege fascinația multora dintre concetățenii mei pentru țuică, îndeosebi pentru
Sunt un balon cu aer cald
Ridicîndu-mă deasupra unei lumi reci.
Sunt o săgeată trasă
Spre o țintă în mișcare.
Sunt începuturile miraculoase și sfârșitul banal,
Sunt metamorfoza,
Foamea de
Pentru amicii care nu sunt medici și care nu cunosc, finanțarea spitalelor de face de câțiva ani în sistemul DRG, ceea ce înseamnă următorul lucru: fiecărui caz internat i se acordă un punctaj numit
Cine ar fi crezut că o vară fără de tine ar fi putut să treacă
La fel de repede cum trece o vară oarecare ?
Suntem ca doi stăini, un el și o ea ce pleacă
Spre alte zări, indiferență și
Ofensiva oficialilor români împotriva medicilor continuă de astăzi și pe partea închisă.
Printr-o circulară ANAFul cere ca la intrarea în spitale, policlinici, dispensare, sanatorii și leprozerii să
Se spune că femeile sunt niște mistere ambulante. Că nu poți niciodată să știi cu exactitate ce gândesc, ce simt, ce ascund și ce urmează a face și dacă, la urma urmei, între toate acestea există o
Tu ești tăceri, eu sunt cuvinte
Așa că ne vorbim prin semne
Prin tremurat timid, din gene,
Prin lacrimi ce mustesc fierbinte.
Eu sunt văpaie, tu furtună
Ardem din ce în ce mai tare
Ca un
O opinie pe care o văd repetată peste tot este aceea că, neplătind la timp datoriile și neacceptând, după 5 ani de austeritate, hiperausteritate, grecii sunt de fapt vinovați, necinstiți și
Colportând în ascuzișuri regăsite
Și căutând prin semnele regești
Plătind ca preț ultima răsuflare
Mirându-mă cu veșnică mirare
Fiind mai singur, tot mai singur pe pământ
Fără să pot discerne
Atâtea muzici, o chitară
Reacordată, fără vlagă
Cântându-mi fals, seară de seară
Din ciupitura ta beteagă
Lumini, culori curgând din umbră
Topind contururi în decor
Redesenate-n zarea
Cuvintelor din noi, azi le lipsesc silabe,
Trecutelor iubiri azi le lipsește față,
Săruturi omorâte de buze prea concave
Care, de prea de mult, atârnă fără viață.
Fraze ce mai există, sărace în
Am trecut de-a lungul vieții prin multe schimbări, mai mult sau mai puțin preconizate.
Nu cred însă că a existat vreo schimbare personală mai radicală decât cea suferită în 1980 când, urmare a
Spre sfârșitul anilor de liceu, starea de echilibru familial fragil, câștigată cu prețul atâtor discuții în contradictoriu cu părinții, niște oameni cu pusee de negativitate izbucnind pe neașteptate,
Era o zi de iarnă când barza care m-a adus pe lume a hotărât să aterizeze forțat în căminul părinților mei, sau mai exact în secția de obstretică ginecologie a spitalului Polizu.
Fiind o zburătoare
Din nou pe drumul ce nu știu unde duce
Aceiași pași ce se dizolvă-n veșnic târșâit
Același orizont albastru mă seduce
Pe calea fără zare, contururi sau sfârșit
Sunt iarăși călător venind din
Anul 1989 a fost un an special nu numai pentru mine cât și pentru marea majoritate a contemporanilor cu care împărțeam spațiul plin de contradicții care s-a dovedit a fi România.
Din perspectivă
Singur, singur
Vântul dezmiardă-n tăcere copacii
Distante, lumini pâlpâiesc
Spre cer aș țâșni, de-ar pieri aracii
Ce țin cerul departe și eu să nu cresc
Din trupul nesigur.
Desigur,
CC