Poezie
Desigur, desigur
1 min lectură·
Mediu
Singur, singur
Vântul dezmiardă-n tăcere copacii
Distante, lumini pâlpâiesc
Spre cer aș țâșni, de-ar pieri aracii
Ce țin cerul departe și eu să nu cresc
Din trupul nesigur.
Desigur, desigur
O lume absurdă ce trece domol
Și-ampută în mii de obscene felii
Ce-și leagănă brațul scheletic și gol
Crescând din fantasme , înfruntând anemii
Și pierzând, desigur
Și vine, și vine
Spărgând printre nori, iscând între gene
Prin fum de țigară, regret de amurg
O rază de soare cu iz de cărbune
001.152
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cucu Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Cucu Constantin. “Desigur, desigur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13989423/desigur-desigurComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.