Csiborg Mirco

… ceva de genul “nu cunosc originalul, dar textul livrat de Zeno Fodor are efect comic și complexitate semantică. ” ce frumos era … Ma intreb totusi daca e sau nu exces de rigoare din partea mea. Eu cred ca nu.

Iar cand ma vad tratat drept intinzator de capcane nici nu stiu daca sa fiu flatat sau indignat... Pana una alta, doar amuzat.

Archibald Haddock

… din cate-mi dau seama, trece de la unul la altul, fiecare avand succesiv “puterea” si banuiesc ca piesa exploreaza efectele, tinand cont ca fiecare reprezinta o tipologie. Cel putin asta am inteles eu de aici, si, daca asa-i, imi pare chiar interesant. Pacat ca nu se joaca si in Nima Râciului.

Inteleg ca se cearta pe el, dar marul mitologic avea mai degraba caracter de distinctie, in sens de recunoastere simbolica, urmand a fi dat celei mai frumoase. Pe cand pistolul de aici confera puteri destul de concrete. Si parca nu mai e chiar asa evident sa fie comparat cu un mar de aur, un fel de insigna, ale carui efecte concrete sunt doar asupra vanitatilor. Desi, in felul tau, probabil ai dreptate, expresia exista si nu cred ca-i neaparat gresit folosita, atata doar ca mie personal mi-a parut un pic ciudat.

In plus expresia mai are si sensul de disputa minora care poate declansa urmari majore (in mitologie razboiul troian). Parca iarasi nu se potriveste.

Iar in ce priveste textul n-am zis ca nu-i ofertant si bun. Am zis doar ca mi se pare un pic cam mult sa zici ceva despre el ca si traducere daca n-ai vazut originalul.

Archibald Haddock

… sa numesti mar al discordiei un obiect care, din cate inteleg, ca n-am vazut piesa, are mai degraba calitati prostetice, dotand posesorul cu puteri superioare celor din jur. Parca altceva era marul discordiei, asa ca o obiectie cu caracter tehnic.

As mai avea o problema si cu “ofertant și bine tradus ”. Daca inteleg bine, textul original e maghiar. Stii ungureste? Daca da, kezét csókolom. Daca nu, cum poti zice ca-i bine tradus? Eu n-as putea, desi stiu sa cer paine, bere, vin, supa, etc in maghiara, sa fiu politicos, sau sa-i zic unei femei cat e de frumoasa, minunata, samd; stiu sunt limitat, dar cat de cat ma descurc, ca un ardelean de moda veche.

Archibald Haddock

… ma simteam azi dimineata cand ma gandeam la motivele pentru care imi retin uneori sarcasmul cand comentez texte pe agonia.ro : “sa nu cumva sa citeasca vreo doamna sau domnisoara mai sensibila, sa dea-n lesin, in cadere sa se loveasca cu capul de un colt de masa, sa moara, s-o gaseasca Emilian dupa vreo doua saptamani si sa scrie iarasi o poezie de sa ne planga la toti brisca-n buzunar”. Si ce prost ma simt acum. Ca un cretin.

Oricum, Emilian, mai devreme, sau mai tarziu, tot se intampla. E un ritual de trecere.

Archibald Haddock

… ultimele trei strofe. Acolo-i puterea. Dar fara “cum ar acoperi niste gropi ” , “prin sticla aceea ”, “intermitent ”, “târâș”. Din primele n-as tine mare lucru, cam asa:

Nicio iarnă


foamea nu mai pustiește pe dinăuntru acum
sunt felinare și câini care urlă întrerupt, iar tata
tata se-așeaza primul la masă, cu bluza băgată
pe-o singură mânecă, de fapt n-a venit niciodată
mai mult

ninge intermitent de parcă ar ieși un suflet
femeile si-au strans copiii sub paltoane
bătrânii rămân la urmă se apleacă mai greu
de-o sută de ori își leagă inima peste piept
și totuși nicio iarnă n-a fost mai ascunsă în
pâini și mai ruptă, copiii se uită la firele
electrice cum se zbat pe pământ și mestecă
fără să știe

un minut mai devreme a nins în oraș
Dumnezeu se rostogolește la picioare
ochii se văd neverosimil de mari

de-atâtea ori am adormit sprijiniă de ușă
ninge, omul de zăpadă vine să mă țină
de mână



Asta-mi pare chiar puternic.

Pentru restul si pentru un pic de buna dispozitie, contrabalans, de la mine, Bill Waterson, Calvin & Hobbes, truly great:

http://www.ebaumsworld.com/pictures/view/80453158/

Foloseste lupa pentru “enlarge” si triunghiurile galbene pentru navigatie intre pagini.

Archibald Haddock

… ani si mai multa serenitate in 2011!

Archibald Haddock

… tot timpul invat cate ceva. Din acest text am invatat ca ochii si buzele iubitei poetului nu-s bune de exponate de muzeu, doar de extinctoare. Pacat ca nu ne spune despre ce fel de muzeu era vorba. De arta, de istorie, Antipa? Sa fie muzeul jucariilor, al tehnicii popieristice? Hopa! Aici se complica un pic lucrurile.

Iar din comentariul autorului am invatat ca poetul lucreaza cu imagini. Si eu care pana acum am crezut ca de fapt cuvintele ar fi materia prima. Ce sa-i faci, amator... Si am mai si invatat tot ce stiu despre poezie (si ceai) de la o prozatoare.

Archibald Haddock

… pentru mine cel putin, e reprezentata de subtitlu. M-as fi gandit ca relatiile sfarsesc intr-o sticla de palinca, sau vodka, sau intr-o galeata de vin, samd. Dar o cana de ceai... Asta chiar e o noutate, desi daca stai sa te gandesti...

Oricum, de la mine un Tom Petty and the Heartbreakers:

http://www.youtube.com/watch?v=h0JvF9vpqx8

Archibald Haddock

… cateva din poemele ei pe-o pagina cu mult roz si multe inimioare. Taaaare frumos! Well, what a hell:

http://the-lovely-marilyn-monroe.popsugar.com/Marilyn-Monroes-Poetry-165788

Macar atat pot sa fac si eu pentru femeia care m-a ajutat de atatea ori sa supravietuiesc unor momente dificile prin transportul in comun. De Marilyn zic.

Archibald Haddock

… vorba de plagiat, originalitate, postmodernism si post postmodernism, cred ca e cazul sa semnalez acest minunat(pe bune!) poem de John Kinsella

http://jacketmagazine.com/30/kins-graphology590.html

unul din preferatele mele, bun exercitiu pentru traducere, un poem care a atins tema inainte, mai bine, mai frumos si cred ca \"invinge\" clar pentru ca e “mai puternic” (aici sunt ironic, daca mai are cineva dubii). Oricum, fapt e ca traim vremuri ciudate.

Tot ciudat imi pare si faptul ca acest sait literar nu are nicaieri prin regulament, sau pe langa el, un articol (sau nu stiu eu de el), un link, o referinta, ceva, despre ce-i aia plagiat, cum se evita, cat de rau e, etc. Acum cativa ani, cand m-am inscris pe sait, avea loc un scandal asemanator, dar mai urat si intr-unul din primele comentarii m-am oferit sa traduc un articol despre plagiat si sa-l inmanez administratorilor pentru publicare, n-as fi avut pretentia nici macar sa-mi zica “multumesc”, trebuiau doar sa zica “OK, fa-o”. N-au zis.

Archibald Haddock

… intreb asa de-a dreptu\', dar nu esti cam tanara sa te citezi in halul asta?

Nu-mi place textul, dar imi place totusi ca ai incercat sa-l structurezi intre referintele cinematografice. Desi, cine mai cunoaste azi filme de acum 55 de ani?

Archibald Haddock

… pe pilde cu verisoara de la oras si vecina de la tara, zic si eu ca problema(si diferenta) nu consta in procesul fiziologic, sau in mirosul căcatului, doar ăsta e rostul lui de căcat, să pută. Si poate nici macar faptul ca datorita unei conjuncturi istorice buda a ramas in fundul curtii nu-i o problema chiar atat de mare.

Problema e ca vecina de la tara nici nu-si mai da seama ca daca ai buda in fundul curtii pute de cate ori treci pe acolo, iarna e frig, vara sunt muste, etc. Nu-si mai da seama de anormalitatea situatiei si nu aspira la normalitate. Iar cand pe verisoara de la oras o deranjeaza (normal!!!) mustele, sau frigul e categorisita drept fandosita si nu-i \"de-a noasta\". Asta cred eu c-ar fi problema. Si despre asta e vorba in text, sau cel putin asa am inteles eu.

Archibald Haddock

… imaginara ar putea avea loc in preajma bradului de Craciun:

Mama intra in camera, ii vede pe cei mai buni copii si se opreste socata:
“Ce faceti aici?!?!”
Raspunde vocea mica a unei fetite:
“Ne jucam de-a cerbul carpatin, cum am invatat din poezia pentru cei mai buni copii, Ionel e cerbul si ne miroase, iar noi suntem ciutele, il primim putin speriate si ne prefacem ca fugim, dar nu prea tare. ”
Mama nu e in stare sa mai zica nimic, Ionel in schimb da:
“Mama, ce-i aia harem? L-am intrebat si pe tata, dar n-a vrut sa ne spuna, a zis ca are treaba si s-a dus sa dea zapada din curte, dar zapada era data de azi dimineata si n-a mai nins. De ce le miroase cerbul pe ciute?” Samd.

Are dreptate autorul, daca tot e vorba de cei mai buni copii, de ce sa te limitezi la obisnuitele pasarele si albinute, cand cerbul carpatin ofera posibilitatea de a a-i familiariza nu doar cu reproducerea ci si cu violenta si competitia si ridica problema complexa a moralei vanatorului, ceea ce nu-i nici mai bine nici mai rau decat multe basme si desene animate, dar vine finalul care adauga, ca bonus probabil, o chestie, sa-i zicem maretie tragica, amintind de legenda Raului Doamnei, sau de practica hindu Sati, interzisa prin lege din 1987.

Archibald Haddock

... zappeaza ducea la asta:

http://www.youtube.com/watch?v=-bcBkwulvXs

Archibald Haddock

… “râncedă”, pentru mine, tot aiurea ramane. De fapt, chiar imi doresc sa nu-mi fi explicat nimic, sau sa nu fi citit eu explicatia. In ce-l priveste pe Zappa, pentru putin, in sensul ca eforul meu a fost minim.

Archibald Haddock

… neasumat, asa e, inca din titlu. As zice sa renunti la “la...”. Ar ramane un titlu simplu, barbatesc si, mai ales asumat: “azi m-am scărpinat”.

Iar in al doilea vers de ce nu zici “azi m-am scărpinat la ouă 20 de minute”? Parca asa tin minte ca se zicea pe vremea mea, inainte de a se inventa metrosexualii, sau, cel putin, nu stiam eu ca exista. Si poate ar trebui sa faci ceva si cu “posteriorul” ala din versul doi.

Remarc “nu sînt rasist dar...”. Formularea a ajuns atat de raspandita ca aproape nimeni nu se mai opreste sa se gandeasca ce vrea sa spuna. Zic si eu, nu pot scapa ocazia, desi aici contextul parca e putin diferit.

Archibald Haddock

… de gaselnite, mie personal, a doua strofa aproape imi place, cam asa:

“nu mă poate auzi nimeni, m, deși de la o vreme vorbesc atât
de clar, încât mă sperie fiecare vocală, fiecare pauză dintre sunete
micile bule de aer, iar sarcasmul trântit în față chiar și atunci
când tot ce mai poate crea legături între oameni se dezvăluie
mă închide într-o scorbură râncedă și bulgării de mâhnire
devin hrana de la miezul nopții “

Si aici cred c-ar mai trebui lucrat, de exemplu “râncedă” poate fi grasimea, o scorbura mai greu...

In prima strofa tabloul care alatura ochi desenati pe ferestre si mosi craciuni agatati de pervaz nu-mi pare deloc reusit. Toata strofa imi da impresia de cam mult si cam artificial.

In ultima strofa “să crăp eu sau să pot sparge ghețarii din inimi, știi cum este” parca sare din comun in loc comun, iar chestia cu “spatiul de sinceritate” imi suna foarte cunoscut. Si apropo de”supliciul nu se va topi vreodată ”, exista un foarte faimos cantec The Torture Never Stops, Frank Zappa, un autor de care ti-am mai zis mai demult
( http://www.youtube.com/watch?v=cw05xgp5Gw8 ).

Archibald Haddock

… cu atatea limbi, sunt niste greseli:

“Rudy, the red nose rendear ” ar fi de fapt “Rudolph the Red-Nosed Reindeer”( http://en.wikipedia.org/wiki/Rudolph_the_Red-Nosed_Reindeer )
dezacord la “pot suferi”
“abea” ar fi “abia” ( http://dexonline.ro/lexem/abia/38 )
“imensitățile de bibliotecă ” suna ciudat
“compil neamț” cred ca trebuia sa fie “copil”

si poate mai sunt, plus o gramada de diacritice lipsa. Ar mai fi Dombauburg, o cautare google dupa acest termen are, practic, un singur rezultat: textul asta. Cu alte cuvinte, termenul nu exista in universul cunoscut de google, dar exista asta http://en.wikipedia.org/wiki/Central-Dombauverein . Eu sunt nedumerit...

Si, ca fapt divers, cu aceasta ocazie am aflat si eu ca povestea renului cu nasul rosu e din 1939, a fost scrisa ca parte a unei campanii promotionale si a reusit sa intre in folclor inca inainte de a-i expira copyright-ul. Nu stiam...

Archibald Haddock

… suficient la treaba cu painea si pamantul, in plus am si plasat in context si comparat. La partea cu pulpele, recitind, ma gandesc ca poate ai dreptate, n-am explicat destul.

Cand zici ca hansel si gretel se tin de mana e simplu. Cand zici ca-i pune mana pe pulpa se complica lucrurile, asta nu mai merge asa, direct, ochi in ochi. Si atunci apar intrebarile... Cum fac ei? Sta ea in picioare si el se apleaca? Sau se pune in genunchi? Sau ciuci? Sta el cumva in picioare, iar ea culcata cu picioarele in sus? Sau amandoi culcati? Sau a pus-o pe-o masa? Etc.

Si dupa astfel de intrebari mie mi-e greu sa mai iau in serios textul si sa-i analizez valentele literare, dac-or fi existand. Mai degraba ma intreb in ce directie e indreptat nasul lui hansel si ce-i vad ochisorii? Poate “un clar de lună deasupra unui boschet” cum zicea un poet mai pehlivan, ramas, pe buna dreptate, necunoscut, dar facut nemuritor de Toparceanu ( http://www.poezie.ro/index.php/prose/153917/index.html )?

Archibald Haddock

… din comentariile mele pe sait sunt reactii la discutia aia, nu doar la textele tale, nu-i cazul s-o iei personal. Chiar nu cred ca m-am abatut de la regula mea. Respectiva n-a fost profesoara mea de romana, prin 97 nu mai aveam de mult profesoare de romana.

Chestia cu analogia era alta, un schilod intr-un scaun cu rotile n-are ce face cu bocancii.

Si in niciun caz n-am zis c-ar trebui sa retragi textul. Dimpotriva, lasa-l aici, sa-l vada toata lumea.

Archibald Haddock