te-am zărit pe fereastră.ascundeai cuiburi de iarnă sub inimă

cum ziceai tu in penultimul text, cred, am deschis si eu usa poeziei tale si am intrat incet inauntrul ei... nu pot face zgomot, mereu pasesc in soapta prin poeziile tale, mi-e teama sa nu deranjez ceva/pe cineva, totul are un aer fragil si, oarecum, vetust, da\' nu in sensul ala rau... parca incremenesti timpul cand scrii, cezara, l-ai incremenit in fotografii de acum 50-100 de ani... si e bine, asa de frumos!
\'un lup ne ținea de mână
din când în când
ne arăta locul nostru în lume

un copil desena luna\' versurile astea le iau cu mine, si din cauza ca lupii is de cand lumea prietenii mei si din cauza ca luna e mereu mai frumoasa cand e desenata de manuta gingasa a unui copil...
mai trec... :)

să bem o cană cu ceai.să privim timpul încremenit și să așteptăm lupii din noi să iasă în iarnă.
mulțumesc, de vizită.
cu drag, rara

… pentru mine cel putin, e reprezentata de subtitlu. M-as fi gandit ca relatiile sfarsesc intr-o sticla de palinca, sau vodka, sau intr-o galeata de vin, samd. Dar o cana de ceai... Asta chiar e o noutate, desi daca stai sa te gandesti...

Oricum, de la mine un Tom Petty and the Heartbreakers:

http://www.youtube.com/watch?v=h0JvF9vpqx8

Archibald Haddock

pentru videoclip!
mă revanșez și eu cu o cană de ceai cu scorțișoară!
cu drag, rara