Jurnal
plagiat în armură de criză
1 min lectură·
Mediu
am auzit peste tot în ultimul timp că plagiatul este la modă, noțiunea în sine s-a obturat, s-a extins, a devenit, deja, un mod de viață, o lecție în plină criză de autoritate dată posterității de nemuritorii ce n-au ieșit încă din prezent. se plagiază idei, gânduri, unele chiar adormite, încă, în creier, ca frunzele din primăvara viitoare în anotimpul crepuscular de sub scoarța copacului.
se mai plagiază noile tipuri de oftaturi, mirosul glonțului la ieșirea de pe țeava puștii, cântecul lebedei, mai ales, (de către poeții atinși de narcisism, înainte de sinucidere), metode concepționale și anti-concepționale, ultimele cuvinte întipărite pe buzele unui mort, cartea Geneza, zgomotul polar al nimicului.
cineva îmi trimite mesaje în ultima vreme, mereu îmi amintește că plagiatul este, de fapt, doar ultima găselniță între postmodernism și post postmodernism.
065.138
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Barb
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Barb. “plagiat în armură de criză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-barb/jurnal/13965742/plagiat-in-armura-de-crizaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASDistincție acordată
Iată un text care, paradoxal, printr-o meșteșugită glisare din real în imaginar, poate fi și articol de presă,și eseu cu \"tușe\" juridice, și poezie, și panseu filosofic, așa cum bine a observat și Doamna Ottilia.
Cititorul avizat, deci de bună credință, nu are nevoie de explicații și indicații pentru a descoperi frumusețile acestui text.
Cu toate astea, nu pot să mă abțin și remarc frumusețea tragică a părții de mijloc; spun tragică pentru că aici se vede cel mai bine criza omului postmodern, cel neînstare să-și mai redescopere și câștige puterea de a mai fi unic și, deci, sporitor al diversității care menține sau mărește frumusețea lumii.
Asemănările, care-s și probe pentru stabilirea plagiatului, sunt, în schimb, adevărate comori pentru stabilirea concordiei sociale. În cazul creației, deosebirile, diversitatea asigură perenitatea acesteia; și la baza iubirii cred că stau tot deosebirile, alături de câteva valori fundamentale comune, care asigură coeziunea...
Cititorul avizat, deci de bună credință, nu are nevoie de explicații și indicații pentru a descoperi frumusețile acestui text.
Cu toate astea, nu pot să mă abțin și remarc frumusețea tragică a părții de mijloc; spun tragică pentru că aici se vede cel mai bine criza omului postmodern, cel neînstare să-și mai redescopere și câștige puterea de a mai fi unic și, deci, sporitor al diversității care menține sau mărește frumusețea lumii.
Asemănările, care-s și probe pentru stabilirea plagiatului, sunt, în schimb, adevărate comori pentru stabilirea concordiei sociale. În cazul creației, deosebirile, diversitatea asigură perenitatea acesteia; și la baza iubirii cred că stau tot deosebirile, alături de câteva valori fundamentale comune, care asigură coeziunea...
0
CM… vorba de plagiat, originalitate, postmodernism si post postmodernism, cred ca e cazul sa semnalez acest minunat(pe bune!) poem de John Kinsella
http://jacketmagazine.com/30/kins-graphology590.html
unul din preferatele mele, bun exercitiu pentru traducere, un poem care a atins tema inainte, mai bine, mai frumos si cred ca \"invinge\" clar pentru ca e “mai puternic” (aici sunt ironic, daca mai are cineva dubii). Oricum, fapt e ca traim vremuri ciudate.
Tot ciudat imi pare si faptul ca acest sait literar nu are nicaieri prin regulament, sau pe langa el, un articol (sau nu stiu eu de el), un link, o referinta, ceva, despre ce-i aia plagiat, cum se evita, cat de rau e, etc. Acum cativa ani, cand m-am inscris pe sait, avea loc un scandal asemanator, dar mai urat si intr-unul din primele comentarii m-am oferit sa traduc un articol despre plagiat si sa-l inmanez administratorilor pentru publicare, n-as fi avut pretentia nici macar sa-mi zica “multumesc”, trebuiau doar sa zica “OK, fa-o”. N-au zis.
Archibald Haddock
http://jacketmagazine.com/30/kins-graphology590.html
unul din preferatele mele, bun exercitiu pentru traducere, un poem care a atins tema inainte, mai bine, mai frumos si cred ca \"invinge\" clar pentru ca e “mai puternic” (aici sunt ironic, daca mai are cineva dubii). Oricum, fapt e ca traim vremuri ciudate.
Tot ciudat imi pare si faptul ca acest sait literar nu are nicaieri prin regulament, sau pe langa el, un articol (sau nu stiu eu de el), un link, o referinta, ceva, despre ce-i aia plagiat, cum se evita, cat de rau e, etc. Acum cativa ani, cand m-am inscris pe sait, avea loc un scandal asemanator, dar mai urat si intr-unul din primele comentarii m-am oferit sa traduc un articol despre plagiat si sa-l inmanez administratorilor pentru publicare, n-as fi avut pretentia nici macar sa-mi zica “multumesc”, trebuiau doar sa zica “OK, fa-o”. N-au zis.
Archibald Haddock
0
AMse pare ca plagiatul este ca si batrinetea: o boala care se ia!
0
GM... viața adevărată nu poate fi plagiată. Cine trăiește cu adevărat nici nu are nevoie să plagieze, iar plagiatorii sfârșesc prin a rămâne niște umili imitatori. Dacă se observă asemănări, dar care nu umbresc trăirea ta autentică, acestea pot fi considerate simple coincidențe.
0
vreau, însă, să-ți spun că agreez poemele tale pe verticală. și că un subiect ca acesta ar fi de tratat, poate, ca un articol, eseu, nu știu...
Ottilia Ardeleanu