Cristina Rusu

o porție de adevăr există în ceea ce ai spus tu. cunosc personal astfel de oameni, care sînt fericiți singuri. ei sînt puțini, căci știi și tu marea problemă a omului zilelor noastre, nu dorește niciodată să fie singur. mulți sînt singuri și nefericiți și foarte puțini singuri și fericiți. cred că trebuie să ai și un destin croit pentru asta.


mulțumesc pentru comul tău. cu prietenie, bia

..ci cu mulți prieteni alături. vă mulțumesc.

Nicolae,

mulțumesc pentru popas. ai dreptate. noaptea accentuează și mai mult singurătatea în acest poem. mă bucur că ți-a plăcut


Ottilia,

uite o lumină care dă deoparte perdeaua tristeții acestui singuratic din poem. natura este bogată, copacii sînt plini de flori și totuși omul poate fi singur (în casa în care locuiește sau așa cum bine ai punctat, în sufletul său). ultima variantă ar fi chiar cea mai tristă (dacă locuiește cu cineva să se simtă singur și neiubit). mulțumesc pentru cuvinte.

cu prietenie, Bia

mă bucur că ți-a plăcut. ești drăguță că ai trecut și prin pagina mea. mulțumesc pentru cuvinte.

cu prietenie, bia

Ottilia,

mulțumesc că ai trecut și ai lăsat cuvinte așa frumoase. tu ai creat un mic poem în comul tău. ești drăguță


Teodor,

ai mare dreptate cu tăcerile. ele ascund ceva, dar dacă acel ceva trece prin lumină e semn că totul e pur. mulțumesc pentru lumină și pentru cuvinte


vă mulțumesc. cu prietenie, bia

dragostea e matură aici la tine Teodor. văd că nu ți-ai pierdut capul pe nicăieri. îmi place cum ai început poemul cu norii care apasă verdele din iarbă. imaginea frumoasă. în firea lucrurilor suferința nu există, abia cînd omul răstoarnă firea lucrurilor apare neliniștea.

salutare, bia

poezie de dragoste în toată regula aici la tine. ai versuri clare, poemul curge limpede. și așa cum te știu mereu atentă la detalii și cuvinte, uite că ai reușit să transmiți ceva celor ce poposesc în dimineața ta. mie mi-a plăcut mult acest poem al tău. cu siguranță dragostea ne face să vorbim în limbi pe care numai un îndrăgostit pierdut total le poate înțelege.

am trecut să te salut în dimineața asta la cana ta de ceai, bia

cînd am citit aceste versuri Nicolae, mi-am amintit de poemul lui Kahlil Gibran, unde o corabie îl duce pe Almustafa în insula lui natală. și cu cît se îndepărtează corabia, cu atît pierderea resimțită este mai conștientizată. corabia ta se pierde într-o imagine bine așezată în versuri. este un poem medidativ, trist dar frumos. îți doresc mult succes și inspirație în continuare

cu prietenie, bia

Adriana,

îmi pare rău că nu ai avut timp să participi la proiectul nostru, eu vreau să te atrag în sfera aceasta niponă ca să înveți să scrii mici bijuterii. mulțumim pentru cuvinte.


Valeriu și Nicolae,

vă mulțumesc pentru urări și pentru prietenia voastră.


cu prietenie, bia

îți mulțumim pentru poem, cuvinte, gînduri și că mereu ai fost alături de noi

cu prietenie, bia

mi-a plăcut cum ai început poemul, toate imaginile cum le-ai construit, fără să se lase impresia de imagini calup. ele se leagă și după un pasaj puternic treci la unul mai sensibil. ai imagini bune, plopii cei înalți din tine, plînsul care luminează ceea ce nu vrei și scoate la lumină pasaje care nu avantajează..și titlul este bun. îți doresc succes și inspirație în continuare.


am trecut să te salut, bia

mulțumesc că ai lăsat un semn aici. pictorița Jiang Enlian este iubită în țara sa. ea are la activ foarte multe vernisaje de pictură și fotografie. temele pe care le folosește în munca sa sînt foarte potrivite pentru poemul tanka; feminitate și eleganță. mă bucur că ți-au plăcut poemele.


cu prietenie, bia

..și ne aducem aminte de clipele copilăriei, cele mai frumoase clipe. este un poem cald și chiar din titlu răzbate acea sinceritate sufletească. noaptea cînd plouă ne trezim uneori și ne gîndim la toți cei pe care i-am iubit, cu care nu ne-am iertat deși am vrut să o facem. meditațiile vin uneori cu insomniile, cînd gîndurile se adună uneori și nu dau liniște sufletului. aici este poezie Teodor și te felicit pentru acest poem deschis și luminos.


cu prietenie, bia

dacă am reușit să îți amintesc ceva din copilărie nu pot decît să mă bucur că te-am "trimis" în acea lume pe care o îndrăgeai. poate că doar noi complicăm uneori de-a lungul vieții lucrurile, de fapt mintea noastră le mai complică în unele situații. omul în sufletul lui este simplu și are acea scînteie de bunătate, asta dacă știi cum să o descoperi. mulți dintre Sfinții Părinți au ajuns la starea de sfințenie pentru simplitatea cu care și-au trăit viața. pot să dau un exemplu foarte concludent: Sfînta Teodora de la Sihla, care trăia în acea peșteră într-o simplitate greu de perceput pentru unii dintre noi. și bunicii noștri au fost sfinți, ei sînt de fapt sfinți în amintirea noastră. oameni atît de simpli, de obișnuiți, dar atît de înțelepți și curați. cred că această calitate o putem găsi la omul zilelor noastre, dar nu în gesturile zilnice și de la distanță, ci în gesturile importante, care înseamnă într-un anumit moment ceva pentru noi. îți dau un link să îl vezi. sigur o să îți placă. și încă o dată îți mulțumesc că te-ai oprit cu amintirile aici.

https://ro.celebrity.yahoo.com/un-erou-din-thailanda-a-impresionat-lumea-%C3%AEntreag%C4%83-055636588.html

cu prietenie, bia

mulțumesc de semnul lăsat aici. copilăria este inocentă și nici un copil nu poate aprecia atunci la acei ani însemnătatea bunicilor în viața lui. abia ca adult realizează că acele clipe au fost unice. și amintirea lor are ceva de sfințenie. de aceea, la mulți autori găsim expresia "bunica era ca o icoană". cît privește versul cu bunica cîntă, să știi că este real. am prietene care cîntă în cor la biserică împreună cu bunicii. chiar una dintre ele are ambii bunici în cor. ea este pe voce de soprană, bunica ei cîntă alto, iar bunicul bas. bunicii din Maramureș și Ardeal merg îmbrăcați în costum popular duminica la biserică. și să știi că bunicile citesc mult la Psaltire, o știu aproape pe de rost. iarna și primăvara în zilele ploioase mai cos cîte ceva și cîntă.

cît despre faptul că te atrage acest gen de scriere, eu zic să cauți materiale și să citești. nu te lăsa.

cu prietenie, bia

Nicolae,

mulțumesc pentru intervenție. un copil nu are nimic complicat în mintea lui. bunicii sînt pentru copilărie făuritori de povești. știi și tu prea bine acest lucru.


Angela,

poemele sînt simple, așa cum și viața bunicilor noștri a fost pe o perioadă lungă de timp extrem de simplă. poemul haiku trebuie să surprindă prin această simplitate completă. orice copil își amintește plăcintele bune care le făcea bunica, mersul la pescuit cu bunicul la iazul din apropierea casei (se putea pescui și într-o gîrlă fără pretenții), cățăratul în copacii din curtea casei, mai ales corcodușii cei mai verzi, mersul cu căruța la tîrgul din satul vecin și alte exemple care au construit amintiri memorabile. mulțumesc pentru semnul lăsat aici.

cu prietenie, bia

luminos, deschis cu imagini bune acest poem al tău Mihaela. mi-a plăcut cum ai început cu acel glas al pustiei și tind să îți dau dreptate. am observat că scrii mult poem de dragoste și dacă ai cui să-i cînți nimic mai simplu. poezia cîntă dragostea din nodul pieptului cum spui tu.

îți doresc inspirație maximă, bia

îți mulțumesc pentru semnul tău. ochișorii la fetița asta m-au dat gata. sărbători pascale liniștite să ai și tu.

cu prietenie, bia

un poem simplu, limpede, ca un fir împletit în inimă. fiecare suflet are o sărbătoare a lui; în temele religioase găsim des această comparație - acțiunile creștinului sînt sărbători ale sufletului. un poem care are conotație și cu această săptămînă. amintirile sînt ale noastre și rămîn ale noastre mereu. mi-a plăcut poemul tău Teodor.

am trecut pe la tine, bia

ceva suferință se vede aici. iubire amestecată cu suferință, o declarație puternică cu finalizare în ultimul ceas al vieții. parcă stai cu sufletul la gură să vezi pînă cînd această înțelegere, această construcție, cît o să țină. ai pus ceva suflet aici. mi-a plăcut declarația ta și cum l-ai așezat pe el în poem. dacă nu se reinventează nimic, posibil ca așteptarea să nu mai aibă rost.

am trecut pe la tine, bia

o fetiță mică, dar de la început și pînă la sfîrșit această teamă, frică, oarecum învinsă. este un poem puternic și masculin, poate prea masculin, dar numai cu acest mod de luptă se poate trece peste ce nu face bine ca să se ajungă la micile bucurii, dragoste..
ai mai multe planuri aici, realitatea pe bicicletă și frica într-o valiză mare și spațiul în care se alunecă fără control. unde se ajung? ne spune ghidonul. finalul este chiar frumos

să ai inspirație și mai departe, bia