Poezie
***a toi
1 min lectură·
Mediu
înghesui frica într-o valiză mare/ cândva aruncată sub patul de metal în care crezi
că au dormit luptători de guerilă/
soldați
acoperiți de praf/ o sui în spatele bicicletei
poate că ai să cazi și dintr-odată toate lucrurile îți vor fi împrăștiate
pe asfalt
cineva o să calce peste ele sau o să se ferească și o să plece mai departe
da, ești une petite fille / în fața unei fabrici de combustibil
în care atunci când se deschid porțile
capacele containerelor și rezervoarelor explodează
după suflul exploziei
nu o să se mai știe nimic despre tine ca și cum această informație nu mai există
doar derulând timpul înapoi vei putea ajunge din nou la momentul în care
oamenii vor spune/
în adâncime nu se poate înainta/ e din vina spațiului în care au fost aruncate toate
durerea frica nepăsarea dragostea așteptarea / bucuriile mici
ca niște corpuri extraterestre
în corpurile noastre, petite fille,
ca niște suprafețe puțin adânci
fără să vrei aluneci
în timp ce crezi că mergi drept
și lin
fără viteză/ cu respirația învăluind ghidonul/
ea e cea mai veche cămașă a ta sau a unui soldat care a trecut cândva pe aici.
023.473
0
ai mai multe planuri aici, realitatea pe bicicletă și frica într-o valiză mare și spațiul în care se alunecă fără control. unde se ajung? ne spune ghidonul. finalul este chiar frumos
să ai inspirație și mai departe, bia