Cristina Rusu

multumesc ca ai facut popas si ai lasat un semn aici. referitor la ogor nu as fi putut sa il pun in vers pentru ca poemele mele sunt din curtea casei. ogorul nu ar fi avut treaba deloc cu poza. in poza este o pisica pe un arac de vita de vie. iti doresc si tie spor la scris si te mai astept in pagina mea.

cu prietenie, bia

Cezara dragă,

chiar dacă ai lipsit o perioadă nu ai revenit cu mîna goală. este un poem bun. mi-a plăcut foarte mult și începutul și sfîrșitul poemului. o bună asociere între negru și tandrețe. și cum ai tăiat finalul așa într-o clipă. e ca și cum faci o imagine din aburi pe geam și dispare imediat. chiar dacă este un poem scurt are forță pentru că imaginile chiar sînt bune. te felicit pentru acest poem și îți doresc spor la lucru în continuare. sper să nu mai dispari o vreme atît de lungă.

cu prietenie, bia

Călin,

și-așa ești tu file din poveste că nu degeaba ți s-a predestinat numele acesta. naturalețea cu care ai redat în cuvinte firul poveștii prinde cititorul. orice poveste trebuie să aibă un fir emoțional și să te facă să intri acolo cu totul. inocența copilăriei, scrisul curat și frazele simple dar pline de căldură au făcut să iasă această proză scurtă. te felicit alături de prietenii de mai sus și așteptăm continuarea. că doar nu lași totul să se oprească aici.

cu prietenie, bia

o felicit pe Ecaterina pentru acest volum. o poetă discretă dar cu mesaj de transmis. îmi place cum scrie și las o lumină pentru următorul ..de la șapte.

Ottilia dragă ai făcut bine că ne-ai anunțat și că ai scris din prietenie acest articol.

inspirație maximă dragi poeți. bia

dacă tot am găsit in folderul cu imagini aceste fotografii, m-am gîndit să reiau călătoria în Tibet, aceasta fiind a doua. este un ținut fascinant și o călătorie acolo chiar ar fi ceva extraordinar. mulțumim că ai trecut pe la noi. cînd o să te prindem în localitate o să ni te alături cu poeme.

îți las o melodie să o asculți. cîntă Dechen Shak Dagsay. fotografiile din clip sînt deosebite. sigur o să îți placă și muzica și foto.

https://www.youtube.com/watch?v=mQFWC3zLjsY

cu prietenie, bia

Teodor mulțumesc pentru luminița de pe taraba ruginită.

sper ca această toamnă să te găsească și pe tine plin de inspirație.

salutări și o gutuie parfumată, bia

Traian mulțumesc frumos de intervenția ta. ai dreptate cu poemul al treilea, dar culmea este că în agenda mea de lucru la poemul al treilea ultimul vers era scris - coșurile goale -, dar nu am fost nici așa mulțumită. era destul de greu de interpretat că un tractor pleacă cu coșurile goale ca să le aducă pline. ar fi trebuit să renunț la poem și să îl gîndesc mai bine. cît privește ultimul poem, varianta ta e mai bună. nu strică deloc un ochi bun din afară. mulțumesc pentru semnul luminos și că ai avut timp să te apleci pe aceste poeme. un comentariu scris de o mînă sigură poate îmbunătăți perspectiva unor idei de poeme viitoare și de ce nu, aduce o bucurie atunci cînd sfatul este dat cu bunăvoință.

pun niște mere roșii deoparte pentru tine, bia

primul adjectiv care vine în minte mai ales cînd e vorba de haiku e "vechi". asta pentru că are numai o silabă sau două dacă este la feminin, potrivindu-se perfect în versuri. dar dacă te uiți cu atenție o să îți dai seama singur că nu poți folosi oricînd acest adjectiv. dacă îi punem un prefix "stră" arată vechimea și mai îndepărtată. poți spune despre o casă că este veche, chiar și despre o unealtă cu care trebăluiește bunicul de vreo cîțiva zeci de ani. sunt multe substantive care atrag adjectivul "vechi, veche", dar despre o tarabă chiar nu ar fi mers să spun că e veche pentru că nu se potrivește. taraba veche poate ar merge într-un bazar, că asociem cu vechiturile să zicem. oricum, sînt multe substantive care se potrivesc lîngă acest adjectiv, chiar și despre o masă se poate spune că e veche, dar asta tot din cauza faptului că o putem asocia cu casa.

taraba ruginită arată în special nu că e veche, deci nu te duce cu gîndul din primul foc la vechimea ei sau de cît timp e ea acolo, ci mai mult te îndreaptă spre toamnă. este doar o întărire a toamnei în versurile din poem și poate să ducă cu gîndul și la ploaie.

o piața din apropierea casei mele are tarabele din tablă și sînt vopsite în verde. este o piață mică și nemodernizată. în locul unde stă vînzătorul mai jos are o deschizătură unde își pune lucrurile personale sau o parte din marfă.

noi nu vorbim acum explicit de tarabe ci doar am vrut să îți spun că puteam să pun veche acolo dar nu am vrut. am preferat să fie ceva în ton cu toamna și ceva care să nu fie atît de folosit. ai observat și tu că acest adjectiv este așa la îndemînă încît chiar este folosit foarte mult în poemul de sorginte niponă. nu strică să mai găsim sinonime pentru el

mulțumesc că ai trecut pe la mine

cu prietenie, bia

știu cîteva persoane de pe site cărora le place poezia religioasă și cred că le-au plăcut și acest poem al tău

eu știu că duci o luptă în poezia ta, de fapt în tot ce scrii zi de zi. încerci să abordezi teme diferite și uite că cea religioasă îți vine fix mănușă. exact ca eseurile. pentru cine iubește poezia religioasă și este atras de acest segment, da, pare un poem cu imagini vii, triste. dacă ai fi fost atrasă de lirica niponă cu siguranță ai fi scris bine pentru că ești împinsă de propria ta fire spre curat. te-am urmărit. ai scris într-un comentariu că ești la început. faptul că ai scris și ți-ai asumat asta înseamnă ceva. lumea a început să te citească și lasă comentarii. nu fi niciodată supărată pe cei care îți trec pragul și te comentează, au venit la tine și e un semn bun. tu știi singură că ești la început. și eu scriu eseu religios și înțeleg perfect ce greu este să treci de la studiu complex și amănunțit la poezie. îți trebuie ceva timp. pentru cît ai învățat, sufletul tău are o oarecare modestie și ar trebui să știi că o dată ce ai potețial vei face și versuri bune. sînt ferm convinsă că într-o zi vei scoate o carte de poezie deosebită. poezia modernă are niște trepte greu de urcat. e greu să scrii poezie bună, de calitate și care să lase cititorul impresionat. tu ai potețial. de la orice om care intră în pagină și spune ceva despre textul tău ai de învățat ceva, chiar dacă comentariul nu e foarte ok.

în altă ordine de idei mă bucur că în imaginile, multele imagini descriptive din poemele tale ai reușit să găsești și așezarea verbelor cu mai mult tact. trebuie să existe verbe care să ducă cititorul în zona în care să simtă. cu un substantiv nu poți face asta, dar cu un verb da. e obligatoriu în poezie să faci legătura perfectă între cuvinte și să așezi un verb în locul potrivit. încerc să îți spun că versurile trebuie legate bine și unul după altul să curgă ca să formeze fluxul acesta poetic.

nu posta tot ce îți trece prin cap, lasă de pe o zi pe alta, sau pune pe altcineva din jurul tău să citească și să își dea o părere.

îți las un semn luminos de încurajare. nu uita că ești într-o lume de prieteni, toți dorim să scriem din ce în ce mai bine. și uneori ne reușește.. știu cîteva persoane de pe site care le place poezia religioasă și cred că le-au plăcut și acest poem al tău

cu prietenie, bia

postarea ta e ca o piesă la pian. poți să îți imaginezi așa; începe lin și absolut inocent "dacă este adevărat că frumusețea există numai în ochii celui care privește", apoi poc cu un pasaj nervos "explozii și redactori șefi care să urle că nu transmitem sfârșitul în timp real", apoi iar lin "ca în verile secetoase când bătrânii din sat împreună cu preotul mergeau de la biserică la cimitir murmurând dă doamne ploaie sunt zile în care e atâta dragoste-n mine" și iar poc "orice matelot care pune piciorul pe uscat după o lungă călătorie
se-nfundă în prima tavernă care-i iese în cale se-mbată apoi își tatuează pe braț o lună pe care-a cunoscut-o într-un bordel asiatic". sau, e ca și cum ai avea în față două imagini, una plină de lumină în care ești ca într-o visare și una cu viața reașă pusă în fața cititorului. trebuie oarecum împletită visarea cu realitatea ca să trezească nervul celui care citește. știu că tu nu treci nimic la poezie, că așa ai tu treaba asta în cap, dar, eu zic că este poezie.

lin și poc mi-au plăcut. și cînd ești tu într-o stare mai altfel uite că apar și texte așa

te salut, cu prietenie, bia

tanka lui Ion este foarte bună. el pune accent pe bătrîn și acțiunea lui și raportează totul la mine/tine. persoana cu care conviețuiește, trăiește deci este prezentul. tu Nicolae pui accentul pe floare și nu știm dacă persoana trăiește, aici fiind vorba de o amintire. pivotul este bun pentru că își face treaba și cu versurile de sus dar și cu cele de jos.

succes mai departe, bia

să înțeleg că nu ai putut începe cu versul din titlu pentru că ai fi avut de două ori bu-. ai găsit o altfel de așezare. oricum, trebuie luată ideea aici. poemul are ceva nostalgic mai ales că te-ai referit la crinii din buchetul rochiei de mireasă. eu asta am înțeles. dacă ai fi avut răbdare să îl mai bibilești ar fi putut să iasă și mai bine pe așezarea cuvintelor. eu personal nu aș fi folosit articolul nehotărît în primul vers. în al doilea l-aș fi lăsat pentru că e vorba doar de o singură amintire. numai acea amintire i-a adus un surîs pe buze. e frumos că ai folosit substantivul surîs. de obicei se folosește sinonimul zîmbet. una peste alta e bine

spor în continuare, bia

Ion,

te felicit pentru aceste poeme haiku. sunt deosebite. ai lucrat curat, ingrijit si ai reusit sa redai imagini frumoase in aceste versuri. primul poem are o imagine puternica si ai ales bine cuvintele pentru a o exprima. eu stiu ca tu lucrezi cu atentie si uite ca ti-a reusit.

toamna sa te gaseasca mereu inspirat. cu prietenie, bia

e un haiku cu o imagine chiar frumoasă. o trecere subtilă de la vară la toamnă. anotimpul cald încă stăpînește, dar toamna prinde contur în peisaj. atmosfera de moliciune face totul aici. vîntul poartă ușor frunza pe pajiște. autorul nu dă explicații despre copac. nu apare nici un copac în imagine și de aceea contrastul este mult mai subtil. un copac cu frunze îngălbenite ar fi făcut imaginea mult mai puternică și concentrarea subiectului ar fi rămas pe copac. dar aici avem doar frunza purtată de vînt care aduce de asemenea un contrast în imagine dar la o scară mai mică. o pajiște verde întinsă dă un aer de prospețime și libertate. arată cititorului că este încă vară. doar frunza galbenă aduce ușor un iz de toamnă. este un haiku curat și natural. e ca și autorul a pus accent mai mult pe vară și nu a vrut să inunde acest cadru verde cu nimic ci doar să limiteze toamna și începutul ei. este un poem simplu și gîndit simplu. începutul versului al doilea întregește poemul și îi schimbă oarecum viziunea. între verde și galben s-au creat și planuri fără ca autorul să fi gîndit special asta. nu e ușor să lucrezi un haiku simplu care să aibă imagine simplă dar reușită. imaginea clară și simplitatea cuvintelor pot scoate un poem bun. poate privit dintr-un punct de vedere rigid, acest haiku nu poate da neapărat o forță necesară, dar tocmai aceasta este frumusețea poemul haiku, ca simplitatea pură să scoată poezia la lumină. dacă poemul este privit cu ochii larg deschiși se poate vedea frumusețea lui. o pajiște verde întinsă, pînă spre orizont verde cît cuprinzi cu ochii. o pace, o liniște sufletească și mult aer, asta induce imaginea. frunza micuță cu o culoare deosebită aduce schimbarea. în imaginea de ansamblu un mîine schimbă deja imaginea, căci pajiștea va fi plină de frumze galbene aduse de vînt și toamna își intră în drepturi.

te felicit Nicolae pentru simplitatea creată în acest poem și pentru imagine.
să ai inspirație și la alte poeme, bia

îți dau o steluță pentru munca ta. știu că nu e ușor să faci așa un material. te-ai descurcat destul de bine și ai poze interesante. sînt bune, ai reușit să ai cadre drepte și culorile sînt reale. bine că nu le-ai lucrat cu vreun program ca să le conturezi prea tare. data viitoare ai să înveți să nu pui atît de multe poze cu tine sau familia ta, ci cu locurilor interesante pe care le vizitezi. și doar una cel mult cu tine.

cu prietenie, bia

ți-am citit acum ceva vreme în urmă cîteva din eseuri. mi-au plăcut. acolo nu mai este nimic de format. mă impresionează cît de mult te strădui în poezie. se vede că muncești mult și asta poate să te deschidă spre noi idei și spre poeme din ce în ce mai bune. unii ar spune că ești bine poziționată pe segmentul eseu, dar cred că poezia poate deschide latura ta sensibilă. scrii curat, se vede. ai nevoie de mai multă putere de concentrare atunci cînd e de ajustat ceva la poeme. esența ar ieși la lumină.

succes și perseverență, bia

nici prin cap nu mi-a trecut finalul. asta este o surpriză. lucrurile au stat foarte rău atunci, dar dacă mă uit în clipa aceasta pe glob aș putea să spun că a fost rău atunci dar uite că e foarte rău și acum. prima strofă este aparte.

salutări Otti

Teodor,

nu știu după ce nostalgii zburzi tu, dar toamna îți dă o altă culoare în obraji. nimeni nu vrea să fie singur în toamnă. țin minte părerea ta despre singurătate. ai mereu poezia cu tine și asta poate însemna mult

salutări autumnale, bia

..și în toamnă. ai pasaje frumoase în acest poem. și finalul l-ai ales bine. se pare că septembrie a venit plin de iubire la tine și toamna pare plină de soare.


am trecut pe la tine, bia