Cristina Rusu

mulțumesc pentru aprecieri. Magda scrie tanka de multă vreme și e mult mai bună decît mine, ea e maestra și are poeme foarte frumoase. mă bucur că te-ai oprit și în pagina mea.

toate cele bune, bia

ai combinat versurile în așa fel încît să se înțeleagă că omul are de parcurs un drum mai bun sau mai rău, ca să ajungă într-un loc unde multe dintre griji dispar. poate există tentația de a asocia cărarea cu spinii cu biserica într-un tot unitar. este un poem cu tentă religioasă dacă faci asocieri, dacă nu, atunci trebuie luat ca atare și privită simplitatea lui. cărarea poate să fie una străjuită de arbuști pitici care au spini, ea urcă spre biserică, negura arată un anumit moment al zilei, poate dimineața devreme. un poem cu mai multe înțelesuri nu poate fi un poem rău. văd că ai evitat și tu verbul și dacă ai făcut asta înseamnă că ți-a luat ceva timp să îl așezi. uneori ideile vin mai repede dar ne ia ceva timp pentru așezare, căci trebuie găsite cuvintele potrivite. ideea susținută de cuvinte potrivite poate face poemul bun. trebuie să trecem de negură ca să vedem acel punct în care vom ajunge. omul vrea să vadă, așa percepe el cel mai bine tot ce este în jur, văzînd. este mult mai liniștit dacă vede chiar și de la o distanță mare punctul de care e fixat să se apropie. devine mai liniștit. tu ai folosit acest \"dincolo\", care leagă omul de capătul drumului și îi dă speranță. ce bine că este ceva dincolo, dacă nu ar fi fost nici un punct de legătură, atunci omul ar fi fost trist. deci poate fi și un poem al speranței, căci dincolo este ceva, un capăt de drum folositor sufletului.

am trecut pe la tine, bia

îmi plac poemele tale, pentru că majoritatea au construcții bune. și aici este surprinsă clipa sau trecerea de la viață la moarte. dacă analizăm atent să știi că poemul e scris ca la carte. surprinde clipa, are două planuri, kigo, kireji bine delimitat, se termină în substantiv, nu conține verb, nu sînt repetiții de prepoziții, simplitatea este surprinzătoare. scena se desfășoară în pădure într-un cadru de toamnă tîrzie. îmi place că ai folosit un kigo subtil. probabil că ciuta va fi în apropierea morții atît timp cît tu ai pus acea negură, căci nu se mai vede nimic. după acest kigo ne putem da seama de finalitatea poemului. puțin probabil ca ea să scape cu viață, lupul are ochi mai buni. am trecut să îți las un semn de apreciere.

bia

mulțumim frumos de semnul tău. toate aceste pagini rămîn în amintirea noastră și ne leagă în prietenii strînse. să ai o toamnă spornică

Dan,

invitația ta este luată în considerare, și asta pentru că sună a adunare de scris poeme haiku, în parc, în liniște deplină. presimt că ne vom întîlni și în această formulă. mulțumesc de semn


Tincuța,

o toamnă însorită în parc și o mică pauză de la cele lumești aduce puțin echilibru în interior. mulțumesc de trecere

cu drag, bia

Luminița,

sună foarte frumos în engleză și mulțumesc de apreciere și traducere. Magda Dale știe toate adresele din lume și am de unde să iau informații. Luminița, ce bine că ai trecut pe la mine. să ne citim cu plăcere

Ion,

prietenul meu de totdeauna, mulțumesc de cuvinte. aștept să mai scrii ceva să citesc. toate bune,

bia

și îți mulțumesc că ai poposit și aici. cît de mult poate face o imagine. gînduri bune de la bia

frumoasă această prietenie care se consumă în tăcere. mulțumesc că ai trecut pe la mine prin pagină. mi-a plăcut imaginea și m-am gîndit că ar putea ieși ceva frumos. toate cele bune,

bia

ideea e bună cu cercurile concentrice. îmi plac în ordine, al doilea și primul. au planuri paralele și sînt de efect. spor la scris în continuare. m-am oprit să îți las un semn.

bia

cred că nici unul dintre noi nu este motivat decît de frumos, de spiritul de echipă și să dea ceva bun. nu sîntem perfecți și poemele noastre nu sînt perfecte ci doar frumoase. Magda a punctat bine unele poeme, ea este sensibilă și sufletul ei e atras de dragoste, lună și melancolie. eu personal am văzut în poeme starea de spirit a fiecăruia în prag de toamnă. se vede clar cine scrie haiku zilnic sau destul de des și cine se joacă cu forma versului frumos doar pentru a măsura clipa.

mă opresc la poeme și observ că ele sînt pe imagine mai ales unul din planuri. foarte reușit poemul lui Ioan Gîrda. este un haiku bun, corect, are două planuri și conexiunea dintre turnurile de veghe și stăvilirea toamnei este bună. ideea e interesantă. așa cum și poemul lui Dan Norea cu un ușor umor reușește să așeze planurile fără să treacă la senryu, căci poemul este haiku cu ușoară tentă de senryu. este singurul poem care are tentă umoristică fin încadrată fără să deranjeze, ea nefiind subliniată puternic. imaginea lui Ion Rășinaru este destul de veselă. poziția veveriței e oacheșă, dar poemul este serios și bine realizat. mie personal mi-a plăcut acest poem pentru că are două planuri bine aspectate. întîi apare podul gol și apoi autorul te trimite pe malul apei unde se găsește ceva de mîncare. o viziune interesantă.

o să mai deschidem linia comentariilor și pe poemele următoare. m-am bucurat cînd Magda a văzut haiga întreagă și mi-a zis că sînt multe poeme bune. chiar așa este.

mulțumesc tuturor

Dana are dreptate în privința cărții, costurile sînt foarte mari pentru că se necesită o hîrtie de foarte bună calitate ca să avem imagini deosebit de clare. m-am gîndit la o carte cu ceva timp în urmă și Dan Norea vorbea despre asta. eu personal cred că va fi posibil într-un viitor nu prea îndepărtat. mulțumesc Dana că ai fost alături de noi. ai o imagine oacheșă și versuri pe măsură.

Loredana, Ioan, Livia, Mihaela,Călin și Grigore mulțumim de participare. ajungem și la poemele voastre. cred că de data aceasta avem mai multe poeme bune ca de obicei, mai condensate și mai expresive.

bia

Marian, tu ai punctat bine poemul Magdei, care este un poem foarte bine structurat și bine încadrat în anotimp. mie personal îmi place acea pauză dintre primul și al doilea vers, ea face tot poemul. este ca o clipă de răgaz, un moment de liniște, ca și cum ți-ai trage respirația să vezi ce îți poate aduce toamna în drum spre casă. călătorul vine de departe și ajunge acasă exact în momentul cînd toamna își face apariția. în general cînd vorbim de toamnă putem asocia acest anotimp cu melancolia, singurătatea sufletului. călătorul se întoarce acasă și pe drum vede luna care este călăuza sa, luna care îl îndeamnă să trăiască pentru o clipă acea singurătate a sufletului golit, obosit. banca este goală dar gîndul că ajunge acasă este satisfacția sublimă, căci acolo nu este melancolie, este toamnă caldă și nu rece. poemul poate rămîne pentru o clipă în suflet atunci cînd este citit. el are rezonanță în special cu iubirea. am îmbrățișat acest poem al Magdei și știu că iubirea pentru lirica niponă face ca ea să aducă în pagină aceste versuri.

Ottilia tu ești prietena noastră și îți mulțumim de cuvinte.

mulțumesc. bia

frumoasă această toamnă și bine ne este împreună colegi, prieteni de suflet. mă bucur că sîntem aici, acum. sînt multe poeme bune și vom vorbi mai tîrziu despre ele.

inspirație maximă și să vă bucurați de toamnă. mulțumim de comentarii

bia

și la cît mai multe premii. să îți fie mereu muza aproape.

bia

toate textele tale așteaptă iubirea și poate că în curînd vei fi îndrăgostită așa cum îți dorești. sîntem în miezul verii dar tu ai aici zăpadă. e clar că se petrece ceva cu tine. sufletul tău rîvnește să fie iubit și nu este rău deloc.

cine știe, poate că aceste versuri îți vor îndeplini dorințele

succes, bia

un poem în care tu ești învins și e bine că e așa. modestia are un rol important și tu ești modest exact ca într-o luptă spirituală. mie îmi place ceea ce am înțeles din poemul tău. poate că în sufletul tău este ceea ce ne-ai descris în versurile tale.

bia

aici este un gînd simplu, un cuplu care și-a petrecut viața simplu, doar cu bucuriile naturii. eu cunosc așa un cuplu care au o casă și o grădină minunată, și sînt fericiți. modești dar fericiți în căsuța lor. nu au copii dar au știut să se bucure de ceea ce și-au creat în jurul lor.
mulțumesc pentru semn Nicolae. toate cele bune,

bia

mă gîndeam că ar fi mai bine dacă ai pune la titlu simplu haiku și dedesubt să scrii melancolie. știi că poemul haiku nu are titlu. este o inversare care nu te prejudiciază cu nimic și e corect așa.

nu ți-am făcut com la cel cu nuferii, dar acolo ar fi bine de schimbat verbul din versul doi. sună prea metaforic nuferi adormiți. poți găsi orice cuvînt acolo și să îl folosești mai bine în contextul poemului tău. unii nuferi se închid pe timpul nopții.

acest poem de toamnă este simplu dar frumos. am intrat în această atmosferă creată de tine aici. toamna la geam în prag de seară, iar în casă liniște, pendula numără bătăile unei vieți, poate.

spor la scris George

bia

îmi place că aici ai găsit două lumini, candela și florile care dau o lumină aparte mai ales seara. oricum aceste două planuri ale tale pot fi înțelese și ca un antonim între viață și moarte. copacul este înflorit iar candela încă mai pîlpîie în geam. frumos acest poem al tău.

cu prietenie, bia

bun poemul tău. uite că nu pare atît de trist și asta pentru că ai începutul de primăvară cu ghioceii. o viață după moarte. aici mai degrabă amintirea deosebită a celui plecat. ai un contrast bun. să mai scrii.

am trecut pe la tine, bia