Cristina Rusu

ambele poeme au o construcție bună. cel mai bun poem este al treilea, pentru că surprinde cel mai bine clipa, și al doilea este un poem interesant. singurul care învie atmosfera în acest cadru părăsit este cîinele. am trecut pe la tine. bia

Mulțumesc pentru cuvinte. vrednicia simplității e rară.

\"Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum poate omul sa fuga de a vorbi de rau pe aproapele ? I-a raspuns lui batranul : noi si fratii nostri doua icoane suntem. Deci in orice vreme va lua omul aminte de sine, si se va prihani, se afla fratele lui cinstit inaintea lui; iar cand i se pare doar el insusi bun, afla pe fratele sau rau inaintea sa.\"

Paște fericit. cu drag, bia

atît de puțin știi despre aceste poeme în stil nipon? am scris mai sus despre Pillat și Chelariu și mai sînt multe exemple...atît de puțin ești în temă și totuși folosești acest cuvînt deplasat pentru ce este așezat mai sus, kitsch.

George,

am o prietenă la Suceava, care m-a dus la bunica ei în vîrstă de 92 de ani. am văzut un chip senin și liniștit, o femeie vrednică, credincioasă. are o casă aproape de Ilișești, un loc frumos. este dreaptă, nu încovoiată de spate, mică de statură și atît de blîndă, aproape ireal de liniștită. m-am uitat la mîinile ei crăpate cît a încondeiat niște ouă. cred că mi-a venit să plîng cînd am observat ce brăzdate îi erau mîinile. nu îi este frică de moarte deloc căci știe că va merge cu Hristos. a vopsit ouă numai roșii, precum sîngele Mîntuitorului, și în Joia Mare. am învățat că ouăle se încondeiază cu chișița, o bucățică de lemn cu un ac de metal în vîrf. a ei era veche. pe toate ouăle a făcut crucea și spicul de grîu. avea îndemînare și le făcea repede. mi-a povestit atîtea lucruri despre tradițiile din acea comună, că nu am spațiu aici de scris. locuim într-o țară cu oameni, cei mai mulți, drepți. tare mi-a plăcut cînd am citit o mîngîiere a unui sfînt părinte, care zicea că omul cu credința adevărată este drept. acea femeie, o țărancă simplă și neștiutoare de multă carte este un om drept. și cred cu siguranță că ea Îl va întîlni pe Mîntuitorul Hristos la acel moment. am văzut și în Maramureș cum oamenii drepți, îmbrăcați în haine tradiționale populare, potrivite zonei lor au mers la Înviere cu bucurie și fără alte griji în suflet. George, mulțumesc de cuvinte. să fii sănătos și luminos. sărbători fericite în continuare

Alexandru,

o frază vreau să o scriu pentru tine. un om drept și spiritual, om pe care eu personal îl respect extrem de mult a întrebat acum cîțiva ani într-o adunare un lucru. dacă ar veni Ștefan cel Mare acum și ar chema oamenii la luptă pentru apărarea țării, cîți dintre noi cei prezenți am fi capabili să luăm sabia în mînă și să mergem să ne dăm acolo viața. să știi că eu pe tine te-aș lua la orice luptă, pentru că ai fi un bun oștean, care nu se dă îndărăt. mulțumesc pentru cuvinte. să ai și tu sărbători în lumină

Adevărat a înviat Hristos Mîntuitorul nostru, cu pască și ouă încondeiate sfințite, că așa este tradiția noastră ortodoxă, lăsată din moși strămoși

cu drag, bia

mulțumesc pentru semn. mulți autori români au evidențiat în versuri scurte bucuria sărbătorilor noastre tradiționale. îl amintesc pe Ion Pillat și Traian Chelariu. și poeții contemporani au agreat acest stil, și aici am putea cita pe Șerban Codrin, autor al mai multor poeme dedicate special Mîntuitorului Hristos și sărbătorilor de peste an.

Sărbători luminate Nicolae!
cu drag, bia

uite că mi-a scăpat acest poem și nu știu cum. și eu am dor de bunică. ai pus și un titlu sugestiv

sărbători în lumină. bia

frumos, descriptiv. și mie mi-a plăcut poemul tău. o călătorie în dragoste. am trecut pe la tine

sărbători pascale fericite. bia

spitalul în sine, fluturii, halatul. dincolo de toate speranța. o aducere aminte a unor lumînări stinse. am trecut pe la tine Teodor

sărbători în lumină. bia

am scris un comentariu, dar l-am pierdut. mulțumesc frumos pentru trecere. mă bucur că ți-a plăcut imaginea aceasta drăgălașă. de obicei cînd găsesc o imagine scriu de la început sub ea, pentru tanka sau haiku. aici mergea un haiku pentru că era în ton cu privirea lor. de obicei îmi notez și cîteva elemente la o imagine. aici mi-am notat flori și privirea. am găsit cuvîntul cheie tunet. și am construit în jurul lui. ești drăguță.

cu prietenie, bia

mulțumesc pentru poem și comentariu. se pare că avem un cățel mai sperios. mi-a plăcut imaginea cu motănelul isteț și atent. toate cele bune, bia

Magda a explicat foarte bine. aparent putea fi tratat ca un tristih, dar este un haiku modern, căci specifică clar acel kigo din versul al doilea. mie personal mi-au plăcut planurile, bătrînul și cartea închisă în opoziție cu studenții tineri. fără probleme poate fi încadrat la haiku. mult spor la scris Nicolae. succes, bia

nu am ce să reproșez acestor poeme. în ordine mi-au plăcut 2,3,1. ai kigo, ai planuri, ai tot ce trebuie. eu zic da de data aceasta cu semnul plăcut.

am trecut pe la tine, bia

tare mi-a plăcut poemul al doilea. pot să vorbesc despre el trei pagini. îmi place ideea, chiar este foarte bună. și al treilea poem este frumos și bună asocierea mierlelor cu Bach. nu în ultimul rînd mă opresc și la primul poem care este bun. de ce este bun al doilea poem? ideea este interesantă și după primul vers nu prea știi ce va urma, adică se poate crede că liniuța desparte două planuri diferite total, unul uman și altul static al lucrurilor. aici ambele planuri sînt statice dar recreînd ceva, o amintire, un fior. brava Dane,

cu prietenie, bia

primul este un haiku, iar al doilea un tristih. ambele îmi plac. ai planuri bune la primul poem. o ramură de liliac este atît de fină, florile se desprind foarte repede, și dacă nu ești atent ele se desprind foarte ușor. ai două mirosuri care se întrepătrund; de fapt o mireasmă și un miros. mireasma este de la liliac, iar mirosul mai greu este de la cărbuni. chiar ai o imagine bună aici. o gară mică, cu o tufă de liliac într-o parte, care emană o mireasmă plăcută, și mirosul de cărbuni ce pare mai greu. interesant este că nu am mai citit pînă acum un haiku în care două mirosuri se întrepătrund, sau poate că am citit dar nu mai rețin. ai redat un colț liniștit, dar asta pînă apare trenul :)). la al doilea poem, care este un tristih reușit, intuim că acești copii au plecat cu trenul într-o tabără. e frumos ultimul vers, interpretabil de altfel. copiii curioși merg și se uită mai aproape la conductor, sau scot capul pe geam și se pierd într-un abur dens. ultimul vers este interpretabil pentru că se aseamănă cu sintagma de ochi ca niște cărbuni aprinși, ochi vii, plini de vitalitate, emoționați.

am trecut pe la tine George,
bia

Dumitru,

mulțumesc pentru semnul lăsat în pagina mea. te mai aștept și altădată


Ioan,

Magda a comentat foarte bine poemul. este clar vorba de apusul vieții, al unui om, al unei epoci. nu fi cîrcotaș. doar nu am scris nimic despre împărat și despre șogun, ci despre un sfărșit. povestea porții este deosebită, și de aceea am vrut să dau explicații pe margine. dar poemul se referă strict la apus.

mulțumesc de prezență. cu prietenie, bia

Angela mulțumesc pentru apreciere. m-a impresionat istoria acestei porți, și faptul că era șogunilor a apus, dar nu numai șogunii au fost cei ce și-au încheiat \"istoria\", ci și samuraii. la baza piramidei statului se aflau acești luptători. aceștia erau cei care îi apărau pe ceilalți membri ai stării dominante, adică pe nobili, pe șoguni și pe împărat. odată cu instaurarea Erei Meiji din 1868, rolul samuraiului medieval a primit alte valențe, lucru firesc într-o societate care intra în Epoca modernă. această poartă chiar are o semnificație deosebită, ea amintește de curajul unor oameni care au apus și face cumva trecerea la perioada modernă a Japoniei.

cu prietenie, bia

Nicolae mulțumesc de poem. Cine știe cîte rugăciuni către zei s-au făcut sub această poartă. Perioada Edo(1603-1868)a fost una de mari controverse și sfîrșitul șogunilor a avut loc exact la sfîrșitul acestei perioade. Ultimul șogun, Tokugawa Yoshinobu, a fost răsturnat în anul 1868. Muntele Nikko (nord-est de Tokyo), pe lîngă faptul că este cea mai faimoasă zonă din Japonia în privința peisajelor naturale, încă din timpuri străvechi a fost un important centru religios. Acești munți au fost dintotdeauna venerați și temuți, deoarece se credea că aici era casa zeilor și a demonilor, fapt pentru care cîteva din cele mai importante altare și temple din Japonia au fost construite aici. Printre acestea se numara și Altarul Toshogu, magnificul mausoleu ridicat în cinstea celui mai faimos dintre shoguni - Tokugawa Ieyasu (1542-1616). În testamentul său, Tokugawa Ieyasu a scris că dupa moartea sa va devenii zeu și va veghea asupra casei Tokugawa, și că dorește să-i fie făcut un altar pe muntele Nikko;la un an după moartea sa. Acesta a fost semnalul pentru a începe masiva construcție: Toshogu Shrine - locul unde a și fost înmormîntat.

cu prietenie, bia

frumoasă această poartă și frumoasă povestea ei. poarta are o puternică semnificație în astral, sîntem aici doar pentru o perioadă, ca apoi să plecăm acasă, undeva \"acasă\", la apus. de la copilărie pînă la bătrînețe calea nu ne este ascunsă. am folosit elementele naturii pentru a armoniza sufletul cu Creația. mă bucur că ți-a plăcut poemul. mersi de trecere

cu drag, bia

poemul pare trăsnit, dar o ordine există aici. titlul bun, plus hainele la spălat. să iasă murdăria din poeme și din hainele toate. cu ciocolata stau bine, sînt numită ciocoholică. iar ți-am pierdut emailul. nu mă certa. scrie-mi tu.

cu prietenie, bia

vorba lui Teodor, chiar dedicație de suflet. ai pasaje frumoase \"prin cvartetele camerelor inimii de poet/ plouă sub cerul oval\". nu ai email de contact dar te rog să mă contactezi.

cu prietenie, bia