Cristina Rusu

Observ că ai trecut cu atenție și ai evidențiat unele versuri care ți-au plăcut. Cînd m-a întrebat valeriu ce poem trebuie să facă, i-am spus că nu haiku sau tanka, că el nu este pe linia aceasta. mi-a plăcut poemul lui. e diferit oarecum de ce scrie el constant, și începutul poemului a dat cursivitate și celorlalte imagini de acolo. Îmi plac tare mult treptele lui smerite, m-a cucerit cu versul acesta. Poemul este ca o poveste, are dragoste, vis, suflet mic și suflet mare,truditorii și maeștrii care se roagă în templu. Acolo pe colină începe povestea amplă a unor personaje care trăiesc un moment, într-un anumit loc. Da, începutul poemului e chiar frumos.

"clipa se transformă într-o perlă" - poemul lui Marius Chelaru curge frumos, și treptele parcurse ale istoriei templului Kinkaku-ji se amestecă cu metafore; poemul pune cititorul între planurile visului dar și ale realitații. Titlul poemului este frumos tare. Aș fi vrut să găsesc mai multe informații despre denumirea de căprioară, cerb din grădina templului, dar voi căuta cu siguranță, căci vreau să știu povestea care se ascunde în spatele numelui acesta. "dintre nori..în afara timpului..clipele devin valuri", un poem frumos.

Florin Grigoriu conștiincios cum este, mi-a trimis mai multe poeme și chiar m-a pus în încurcătură, căci mi-a fost greu să aleg dintre ele; poem într-un vers, tanka și haiku. Poemul haiku al lui mi-a plăcut tare de tot. Am stat să văd imaginea care a creat-o și mi-a plăcut. Cele o mie de chipuri pot fi și zeitățile Kannon, pot fi chipurile perindate prin istorie, dar pot fi și oamenii care trec mereu pe la templu. Însă, un singur poem păzește urcușul spre cer. Partea a doua a poemului arată de fapt cît de bine a știut poetul să îmbine planurile. Atîtea chipuri, și totuși un singur pom care paăește prin natura sa de a fi mereu acolo, tot acest periplu intens al unot suflete care caută cărarea spre cer. este un haiku bun, și un poem care surprinde excelent imaginea.

"omul cu rișca străbătînd veacurile", și aici m-a impresionat smerenia. Atît de umil acel om, un om foarte umil, dar care rămîne în contextul istoric ca punct de reper. El este omul care a purtat generații întregi de oameni de vază, dar și turiștii de astăzi. Versul doi este foarte reușit. Numai cînd îl citești ceva se întîmplă în interior. Și dacă se întîmplă înseamnă că poeta a reușit să strîngă emoție.

La poemul lui Akiko templul nu este în hibernare doar datorită anotimpului, ci și datorită faptului că acolo sînt atîtea comori care rămîn în acel loc bine păstrate. Un poem care te înveselește pe final. Dă notă veselă.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la poemul lui Vasile Moldovan sînt planurile. Un plan spune ceva în contrast cu celălalt plan. Ce a făcut bine poetul aici? De fapt a făcut ceva deosebit. Planurile poemului nu sînt într-o parte delimitată de cealaltă, ci sînt omogenizate în poem. Ele nu se despart ci formează un tot unitar al poemului. E ca și cum ești în vîrf, totul se întîmplă acolo, un pas mic, dar de fapt veșnicia. Totul este legat de acel vîrf. Foarte interesantă viziunea sa. Atît de înalt cu numai un pas de făcut, dar spiritual drumul este foarte lung spre veșnicie. Este un poem bun.

Alexandra este îndrăgostită de natură și tot ce semnifică ea. Reușit versul cu parfumul nostalgic. Este amintirea unui parfum care se repetă în diferite anotimpuri, un parfum care nu se schimbă niciodată, al florilor spulberate de vînt, din pomii dalbi. Rămîne totuși acel mister din parfumul nostalgiilor.


Și poemului Siminei cu perenitatea zidului arată trecerea aceasta peste ani. Au fost cutremure poate, sau cine știe ce alte intemperii ale naturii. Zidul a rămas acolo. Nu este un simplu zid, ci este credința și voința unui popor de a rămîne cu istoria sa intactă.

felicitări tuturor pentru poeme. vom mai vorbi despre ele. cu drag, bia

Marian,

Dacă nu mergeai tu acolo și nu aduceai aceste fotografii frumoase, astăzi nu am fi avut așa un material de lucru. Tu ne-ai dat fotografii, eu doar le-am selectat și am avut de unde. Colegii noștri nu știu, dar au mai fost niște fotografii frumoase cu defileul de lîngă Kyōto și cu Rîul Kamo. Oricum, materialele de lucru au fost bune. Fotografiile sînt deosebite și am încercat varietate aici, să cuprind cît mai multe locuri pe care nu le-am mai văzut. Mi-a plăcut poemul tău cu umbra, interesantă viziunea ta, și poemul prietenei tale în ton cu anotimpul în care s-au făcut fotografiile. Să mai mergi și în alte anotimpuri, ca să ne aduci material de lucru. Ai avut dreptate, așa cum a spus și Dan, poeme foarte bune și nu poți să pui unele pe primul loc, iar altele pe al doilea. Mulțumim de fotografii Marian.

Anișoara,

Eu te pun la lucru, te bat la cap cu termene și condiții și tu îmi mulțumești. Eu îți mulțumesc că ai dat din timpul tău să fii aici alături de noi. "Pesemne" că ne este bine împreună.

cu drag, bia

Am primit acceptul pentru a invita persoane din afara site-ului și mulțumesc conducerii pentru asta. Aici e locul nostru unde ne întîlnim de fiecare dată acasă, în această zonă niponă, care, trebuie să recunoaștem este de o frumusețe deosebită. Aici împărtășim toate visele și dorințele noastre, în poeme care pentru noi capătă o întoarcere în trecutul îndepărtat al unor locuri ce ne par mult prea cunoscute. Îl "invidiez" pe Marian pentru că a străbătut cu pasul, și de atîtea ori aceste locuri minunate, pe care eu personal nu am ajuns să le străbat decît prin paginile cărților. Japonia - acest tărîm cu o cultură ce depășește mult imaginația unui simplu căutător, ne atrage mereu pe sub florile de sakura, pe sub poarta Torii a templelor, ca simpli căutători de liniște, meditație și frumos veniți de departe. Poeme foarte bune și frumos lucrate. Să știi că poemul tău mi-a plăcut foarte mult. Ai avut o idee minunată cu acea renovare a templului, cînd toată rugina nefolositoare a căpătat deodată așa o frumusețe pe arțarii din preajmă. Fotografiile au toate povestea lor, care te captază și te introduce într-o lume diferită de cotidianul nostru. Mulțumesc încă o dată tuturor invitaților și colegilor pentru bunăvoința și dăruirea de frumos. Vom vorbi despre poeme și le vom analiza pe parcurs.

cu mult drag, Bia

foarte strîns legate versurile și uite ce poetic sună această nostalgie. te felicit pentru idee. îmi plac drumurile tale îmbrăcate în ploaie. (parcă văd un maestru japonez ce își învață discipolul măsura însingurării)

am trecut pe la tine, bia

mulțumesc pentru comentariul tău. adevărat că imaginea este frumoasă, și ca fotografie chiar reușită.

te mai aștept în pagina mea, bia

sună ca un cîntec. trecerea de la viață la moarte nu e tăioasă, dură, ci ușoară. îmi pare un poem balans. viață - moarte, mamă - copil. mie personal mi-a plăcut acest cîntec al tău scris ca dintr-un suflet lăsat prea mult singur.


..acum să trecem repede că e ora de mic dejun cu magiun pe pîine

bia

mulțumesc că ai lăsat un semn aici. ești drăguță

cu prietenie, bia

eu știu ce ai vrut tu să spui cu primul vers. la poemul haiku trebuie să găsim o bună omogenitate. să se potrivească perfect planurile și contextul. putea să fie primul vers și mai bun, ai dreptate. adică, mai în context și cu un alt kigo. am ales versul acesta ca să dau o anumită sensibilitate poemului. munca este foarte grea, iar acea pasăre îndulcește momentul. am citit despre grauri că ei nu au un tril deosebit, dar ciripitul lor este ca o gîlceavă veselă. totuși, la aceastea spuse adaug că am ales primul vers și pentru imaginea poemului. graurul cîntă vesel, iar bunicul muncește însoțit de acest prieten. imaginea este una reală.

mulțumesc pentru comentariul tău, bia

mulțumesc pentru intervenția ta. fotografia mi-a amintit de bunicii noștri cînd arau cîmpul. întîi cu boii, apoi au folosit caii. este figura tipică a țăranului român, a bunicului în opinci ce și-a arat toată viața glia. acel bunic cu palmele brăzdate de atîta muncă. frumoasă și viziunea ta.

să ne citim cu plăcere, bia

vorbeam uneori cu el pe email și era atît de vesel...
Dumnezeu să îl așeze în rîndul drepților!
sînt uluită! unele momente se petrec atît de brusc..

ar fi trebuit să schimbi puțin cuvintele, adică să le așezi altfel. substantivul tren nu trebuia articulat că nu sună prea bine. al doilea vers trebuie lucrat altfel zic eu. ideea bună pentru acest poem

am trecut să te salut George

aici un poem interesant. este un poem haiku corect și bun. îmi place candela pîlpîind. ai ales bine planurile. brava

bun Nicolae

prima parte a poemului foarte frumoasă. interesantă și partea cu gîndul. este un poem de interior. vîntul adună frunzele, dar parcă nu se observă ca esențial această parte, trecătorul fiind îngîndurat. puteai formula altfel ultimul vers. este foarte abrupt, dar..


salutări Tanța

ai dat totul în primul haiku și ți-a reușit. ai o imagine complexă acolo. ideea cu ciobul afumat nu e rea deloc și inedită în poemul haiku. nu se folosește des. la al doilea poem aveai nevoie de roșu acolo ca să nu se vadă picătura, dar mie sîngele în poemul haiku nu îmi place. ultimul poem foarte drăgălaș. felicitări pentru titlu. aici sînt și flori și culori.


cu prietenie, bia

chiar dacă ai și cer și pămînt, tu te axezi mai mult pe planul terestru. este un poem meditativ. cerul rămîne cu frumusețea lui, iar pămîntul răsfrînge sunetele naturii. nu e un poem rău, mai ales că ai și un kigo indus.

am trecut pe la tine, bia

eu știu ce ai vrut tu să scrii aici. ideea nu este rea. floarea de colț are o anumită puritate și o anumită strălucire, că să spun ca tine. ideea poemului este bună, dar cred că trebuia să îți alegi cu grijă cuvintele. trebuie scoase literele de tipar de acolo și semnul întrebării. nu trebuie neapărat să te întrebi , ci pur și simplu să fie ultimul vers ca o concluzie și atît. te felicit pentru efortul tău de a merge înainte și de a scrie

cu prietenie, bia

Dan,

știi obiceiul meu de a așeza poemele haiku în ordinea frumuseții și calității lor. uite că de data aceasta le așez pe toate la numărul unu. poemele tale sînt corecte. au tot ce le trebuie pentru suma haiku. apoi, planurile sînt bune și reușite. apoi, ai fost foarte inspirat cu titlul, foarte bun, cu tolba, cu șoricelul și cu vioara. ai trei faze diferite, trei aspecte diferite, trei substantive foarte diferite și totuși ele se împacă bine sub titlu ales. vorbești aici de aceeași casă, dar privită din ungiuri diferite. interesant. ca să vezi și tu cîte poeme haiku se pot scrie în universul unei case, fie ea locuită, sau în acest caz în ruină. brava Dane. ai felicitări din partea mea.

cu prietenie, Bia

Angela,

mulțumesc că ai trecut o clipă prin mireasma florilor de cireș. ești drăguță. să fii fericită primăvara asta.

Tanța,

mulțumesc mult pentru popas. o primăvară însorită și ție.

cu mult drag, Bia

mulțumim Grig pentru alăturare și pentru poeme. ai avut o temă frumoasă cu păpușile kokeshi și am vorbit mai sus despre primul tău poem haiku, care are o idee bună. un nou început de primăvară cînd viața renaște.


cu prietenie, bia

Magda,

îți mulțumesc că ți-ai făcut timp să vii cu noi și uite că poemele tale au început lanțul (am vrut să încep cu Ikebana și fotografiile erau la tine). e bine că ai evidențiat poemele tanka, majoritatea sînt bune, aproape perfecte. surprinzător că mulți au optat să compună poem tanka, ceea ce este foarte frumos. poemele libere așa cum ai spus și tu au fost foarte bine lucrate. mi-au plăcut toate, dar a rămas la sufletul meu poemul Angelei, cu pagodele ce trec o dată cu iubirea noastră. despre haiku pot să îți spun că nu țin strict la numărul de silabe în poem. îmi place kigo și chiar dacă după noile discuții nici acesta nu este obligatoriu, mie personal îmi place kigo, poate și pentru faptul că el este atît de combătut. Jane Reichold (n.1937 Ohio, poetă de haiku) spune; „Cea mai mică formă literară - haiku - care cele mai multe reguli nu încetează să uimească. Conceptul scrierii oferă o gamă mai largă de norme de la care un scriitor poate alege compunerea. Nu puteți urmări toate regulile și multe dintre ele sunt atât de contradictorii că nu există nici o modalitate de a le onora chiar și o singură dată. Trebuie să se aleagă întotdeauna. În scopul de a face o alegere, poetul trebuie să înțeleagă motivele de scriere și metodele. Orientarea pe care o urmez eu personal, conștient sau inconștient, cea mai lungă, este una pe care un haiku trebuie să fie împărțit în două părți. Aceasta este partea pozitivă a regulii în care haikuul nu ar trebui să fie o propoziție run-on. Nu trebuie să fie o pauză sintactică, împărțirea ku în două părți. Din exemplele limbii japoneze, la început, acest lucru a însemnat că o linie (5 onji) a fost separată de restul, fie și prin gramatica și semnele de punctuație (în japoneză un sunet acceptat-cuvânt - kireji - a fost ca și cum am spus sau scris "cratimă" sau "virgulă", deci este un sunet). Sunetul scurt înseamnă partea mai scurtă, ea face în așa fel ca fragmentul de după, adică partea mai lungă să fie ca o odihnă a poemului. Pentru a distinge între cele două părți ale lui ku este important în poem folosirea de articole (o, și etc), deoarece acestea ajută îmbinarea părților”.

despre poemele haiku și senryu din acest lanț se evidențiază în ordine, ambele poeme ale lui Dan Norea, pentru claritatea lor și gluma nu foarte ascuțită, exact cum ar trebui să fie cînd vorbim despre tradiții japoneze, apoi, primul poem al lui Grigore Chitul, care are o nuanță deosebită pliată pe fotografie (mîna creatorului/ curbează spațiul), frumos tare, ambele poeme ale Livie Ciupav, unde există gingășie, culori luminoase, soare și pozitivism, poemul Ioanei Geier, acel cer limpede este versul de bază al poemului și a făcut bine că l-a folosit ca prim vers, primul poem al Icăi Ungureanu cu fetița de jad și mare sensibilitate a versurilor, poemul lui George, unde kigo este bine definit și pliat perfect pe anotimpul în care se ține festivalul, reușit și poemul Tanței Darjan, are kigo și expresivitate și planuri, ambele poeme ale lui Ion Rășinaru, în special primul este foarte frumos (corola este aleasă foarte bine aici), al doilea poem al Marei Cîrciu, unde găsim zborul cocorilor în desenul de pe kimono, o viziune bună și primul poem al lui Cristian Dely, chiar dacă nu are kigo este un poem care dă o anumită stare cînd este citit, pare oarecum ancestral.

vă mulțumesc pentru munca voastră creativă. cu drag, bia