Cristina Rusu

prima data cînd am privit fotografia chiar asta am observat. acea familie cum se deplasează în liniște. nu vorbesc între ei, nu își fac semne ca să se întrebe ceva. hai să îți spun ce semnifică această imagine. cînd i-am cerut detalii fotografului despre această fotografie mi-a spus că într-un sat în care stă verișoara lui (o zonă din nordul Malaeziei), mai multe case s-au dărîmat în urma unor alunecări de teren și atunci doar cîteva familii au căutat să își strămute locul de casă undeva în zone mai sigure. ei au plecat în căutare de locuri stabile pentru a nu mai avea astfel de necazuri. fotografia este reală, adică, tatăl a găsit un nou loc de casă și își duce familia să vadă acest loc. chiar dacă ei vor fi mai departe de cîmpul lor de orez, care aduce venit familiei, preferă așa. mulțumesc pentru lumină. soarele arată că ei sînt plini de speranță și nu au teamă de ce le rezervă viitorul.

mulțumesc, bia

Nicolae,

Primele două poeme sînt bune și au imagini puternice. La al treilea eu personal aș fi schimbat verbul fug din versul al treilea. Aș fi pus un verb la participiu sau un adjectiv lîngă substantivul valuri.

succes mai departe și inspirație. bia

mă bucur că ai venit cu un poem în acest mic proiect. și îți mulțumesc. mereu mă pot baza pe bunătatea ta. să știi că totul se învață pe parcurs. eu am învățat de-a lungul timpului că ideile sînt bune dacă sînt puse în practică. contează mult și să fii pasionat.

cu prietenie, bia

mulțumiri că te-ai oprit la călătoria prin Malaezia cu un comentariu. fotograful a surprins cîteva instantanee deosebite și am profitat de ocazie să lucrăm ceva.

cu prietenie, Bia

Ai dreptate Ioan, nimicul cîntă numai în inimile curate, tatăl construiește viitorul urmașului său, iar mama dăruiește copiilor ei hrană spirituală și materială. Mulțumim că ai făcut popas pe meleagurile Indiei și pentru semnalul luminos.


Trei poeme diferite Marian, un poem liber, o tanka și un haiku. Toate împletite în acest context liric. Mulțumim pentru aprecieri.


Cu prietenie, bia

Mulțumim. Ești drăguță că te-ai oprit să lași un semn. În toate colțurile lumii există această frumoasă tradiție, tatăl își lasă prăvălia fiului și mai departe generațiilor viitoare.

cu prietenie, bia

mă bucur că ai venit cu noi în acest periplu interesant. ai avut poeme bune. mulțumim.

cu prietenie, bia

mulțumesc pentru trecere și pentru poem. știu că și tu ai nepoți la școală care așteptau de zor vacanța.

cu prietenie, bia

o fotografie foarte reușită. interesantă viziunea Liviei, narcisele și puritatea copilăriei. un haiku care exprimă mai mult, dincolo de cuvinte.

mulțumim de semn, bia

mulțumim că ai venit cu poeme lucrate cu grijă. era firesc să abordăm și subiectul grădinii japoneze, atît timp cît am intrat atît de serios în sfera aceasta. mă bucur că ești alături de noi.

cu drag, bia

tu ești consecventă și vii cu poeme variate. mulțumim că ne ești aproape. harul este un cuvînt prea înalt pentru modestele noastre inspirații, dar este un cuvînt frumos. mi-am amintit de pasajul care se citește la sfințirea apei, cînd preotul spune;"și acum Doamne coboară harul Tău și sfințește apa aceasta...", exact asta mi-a venit în minte. rămîn la ideea că harul este un dar mult prea înalt, și doar pentru puțini muritori, și cei mai vrednici, Domnul poate să coboare harul Său.

cu drag, Bia

mă bucur că ai fost alături de noi cu două poeme foarte frumoase. plăcută tare acea imagine cu măsuța de ceai. mulțumim. vînt din pupa la examen!

cu drag, Bia

mă bucur că ai venit cu noi la o plimbare prin grădina japoneză. te felicit pentru poeme, mai ales că sînt primele poeme haiku la care ai îndrăznit. să știi că sînt bune. pentru o începătoare ne-ai dat gata. te încurajez să mai scrii și poate că apropierea de acest gen al poeziei pe un bob de orez, cum spui tu, o să îți dea o nouă perspectivă de a vedea frumusețea în cîteva silabe. brava.

cu drag, Bia

Dane,

ce zici de o plimbare pe puntea umbrită de ramuri de cireș? sau de un popas pe banca Liviei Ciupav? sau la un ceai în fața iazului din fotografia Angelei Mamier?
un moment de relaxare aici la noi. mulțumim pentru stea și pentru comentariul frumos. după vacanță te așteptăm lîngă noi. să vii cu forțe proaspete.

cu drag, Bia

Ica,

mă bucur că ai avut timp să vii cu noi. brava pentru poemele senryu. hușchite tare.


Nicolae,

te invit la o porție de ceai în grădina japoneză. sigur o să îți facă bine. mulțumim de participare

cu drag, Bia

mulțumesc pentru semnul tău. este un poem spiritual. omul găsește propria cale și chiar dacă e singur în acest drum, el are puterea de a-și schimba sinele.

cu prietenie, bia

drăguță și diafană poema ta Rara. m-am învățat cu stilul tău și îmi place. te citesc cu plăcere


cu prietenie, bia

tu ești zgomotul, pacea

[tu într-o bună zi vei fi vrabia care cântă în toiul furtunii]


și prima parte e frumoasă, și cea cu cafeaua. un poem plăcut la citire și lucrat mai artistic.

te felicit Mădălina pentru acest poem. cu prietenie, bia

mie mi-a plăcut acest poem al tău. ai folosit și culori potrivite; căderii omenești (gri), iar urcușului spiritual (alb și violet). mi-a plăcut și acolo cu pietrele mai mici și mai mari. și pasajul unde nu auzi, deși atenția ta este captată, apoi cum cade ploaia sacadat, și finalul care te duce mai departe de cadrul real. ideea bună Anni.

am trecut pe la tine, bia

idei bune ai avut cu această noapte albă. primul poem nu este spectaculos deloc, dar dă senzația de pace. nu este un poem care să surprindă, dar dă o stare bună. ai prins doar o imagine de ansamblu firească și de aceea e bine. parcă văd acel cer plin de stele, și o stea se desprinde și cade undeva departe. brava.
la al doilea poem corectează un i, ca să fie cuvîntul întuneric la forma corectă și nu cea populară. nici acest poem nu este spectaculos, dar ai surprins realitatea. ai făcut o bună paralelă între a nu se vedea nimic și a se auzi ceva. deci nu se vede nimic în jur că este întuneric, dar se aude țîrîitul greierilor. este o formă bună de exprimare. omul în întuneric se ghidează după sunete. și întunericul fără sunete, sperie omul în cele mai multe cazuri, iar în cazul în care sînt sunete în jur, parcă e mai puțină teamă. o apă care curge, foșnetul frunzelor, țipătul unei păsări, sau în acest caz, țîrîitul greierilor schimbă starea. la primul poem ai o imagine reală frumoasă, care dă pace, iar la al doilea poem tot un soi de pace cu acei greieri, dar aici nu mai sînt prezente stelele. al treilea poem mie personal îmi place cel mai mult. ploaia este atît de deasă, încît nici mirosul puternic de busuioc nu mai poate trece prin acest baraj de apă. este un poem interesant. și e bine cum ai folosit ultimul vers. ca la carte pentru un poem haiku.

se poate și mai bine Nicolae. oricum față de alte poeme din urmă astea sînt mai lucrate. spor și inspirație și la viitoarele.

cu prietenie, bia