Acolo unde cuvântul rămâne tăcut

Tat tvam asi

(Absolutul – acesta ești tu)


Acolo unde cuvântul rămâne tăcut
și tot ce este nimic devine ideal suprem
într-o armonie universală,
când floarea de lotus se deschide în neființă
prin perfecțiune,
privirea-i răzbate de sub turbanul
ce-ascunde o frunte ridată
de griji și ani de resemnare

Foc răzbate din noaptea ochilor săi –
Agni și Varuna i se contopesc în privire
ce vremea o preschimbă-n trudă -
în căutarea salvării nu-i drum de întoarcere în timp
decât prin corzi meșteșugit făurite
și lemn sculptat de om și ani -
iar muzica așteaptă să își ia zborul cu fâlfâit de aripi strânse
din degetele unui zeu cu barbă colilie
cioplit în piatră

... Acolo unde cuvântul rămâne tăcut
până când iertarea se îndură și devine nouă.





Alice Boboc







cu două brațe gătește
hrana de toate zilele
Ambika Devi
mă ține în brațele ei
invizibile





Luminița Suse







negustor în Goa -
în prăvălie umbra
tatălui meu





Cristina Rusu






Varuna – zeul în mitologia vedică, al apei și al oceanului celest, al nopții, păstrător al adevărului și al principiului dreptății în lume
Agni – zeul focului în mitologia vedică
Ambika Devi – zeița mamă în jainism
Goa – cel mai mic stat federal al Indiei, dar cel mai bogat economic


Imagini: Anis Shaikh - cu acordul fotografului